PSALMUL 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților.
De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele!
Zi și noapte strig înaintea Ta!
2 S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!
Ia aminte la cererile mele,
3 căci mi s-a săturat sufletul de rele
și mi se apropie viața de Locuința morților.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă,
sunt ca un om care nu mai are putere.
5 Stau întins printre cei morți
ca cei uciși și culcați în mormânt,
de care nu-Ți mai aduci aminte
și care sunt despărțiți de mâna Ta.
6 M-ai aruncat în groapa cea mai de jos,
în întuneric, în adâncuri.
7 Mânia Ta mă apasă
și mă năpădești cu toate valurile Tale. (Oprire)
8 Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei,
m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei;
sunt închis și nu pot să ies.
9 Mi se topesc ochii de suferință;
în toate zilele Te chem , Doamne,
și-mi întind mâinile spre Tine!
10 Oare pentru morți faci Tu minuni?
Sau se scoală morții să Te laude? (Oprire)
11 Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt
și de credincioșia Ta în adânc?
12 Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
și dreptatea Ta în țara uitării?
13 Doamne, eu Îți cer ajutorul
și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.
14 Pentru ce , Doamne, lepezi sufletul meu?
Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?
15 Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor,
sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.
16 Mânia Ta trece peste mine,
spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17 Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,
mă înfășoară toate deodată.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși,
și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.
Rugăciune în ispită și în apropierea morții
O cântare, un psalm al fiilor lui Core. Mai marelui muzicii. Pe Mahalat‐Leanot. O învățătură de la Heman, Ezrahitul
1 Doamne Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte am strigat înaintea ta.
2 Să intre rugăciunea mea înaintea ta. Pleacă‐ți urechea la strigarea mea.
3 Căci sufletul meu este sătul de rele și viața mea se apropie de Șeol.
4 Sunt socotit cu cei ce se coboară în groapă, sunt ca un om care n‐are putere.
5 Întins între morți, ca cei uciși care zac în mormânt, de care nu‐ți mai aduci aminte și care sunt tăiați de sub mâna ta.
6 M‐ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncimi.
7 Mânia ta zace greu asupra mea și m‐ai apăsat cu toate valurile tale. (Sela.)
8 Ai depărtat pe cunoscuții mei de la mine; m‐ai făcut o urâciune lor: sunt închis și nu pot ieși.
9 Ochiul meu lâncezește de întristare. Te‐am chemat , Doamne, în fiecare zi; mi‐am întins mâinile către tine.
10 Oare morților le vei arăta o minune? Se vor scula oare umbrele și te vor lăuda? (Sela.)
11 Vor spune oare în mormânt bunătatea ta? Credincioșia ta în Pierzare?
12 Se va cunoaște oare în întuneric minunea ta și dreptatea ta în țara uitării?
13 Și eu, Doamne, am strigat către tine, și rugăciunea mea te va întâmpina dimineața.
14 Pentru ce , Doamne, îmi lepezi sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?
15 Din tinerețe sunt necăjit și aproape să‐mi dau duhul; sufăr spaimele tale și nu știu unde sunt.
16 Mâniile tale au trecut peste mine, înfricoșările tale m‐au prăpădit:
17 m‐au înconjurat ca o apă toată ziua; m‐au cuprins de tot.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții mei sunt întuneric.