David și Ionatan
1 Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2 Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3 Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4 Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5 Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund pe câmp până a treia seară. 6 Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem , cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7 Dacă va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul este hotărât de el. 8 Fă îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9 Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10 Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11 Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor , când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13 așa să facă Domnul lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14 Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15 ci în veac să nu‐ți tragi îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16 Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând : Domnul s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17 Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul său. 18 Și Ionatan i‐a zis: Mâine este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19 Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20 Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21 Și iată voi trimite băiatul zicând : Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu este Domnul. 22 Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23 Și cât pentru cuvântul de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24 Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25 Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26 Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat , negreșit nu este curat. 27 Și a fost așa : a doua zi după luna nouă, a doua zi , locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28 Și Ionatan a răspuns lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29 Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo . Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30 Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31 Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32 Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce să moară? Ce a făcut? 33 Și Saul a aruncat sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34 Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35 Și a fost așa : dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36 Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37 Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38 Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39 Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40 Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41 Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42 Și Ionatan a zis lui David: Mergi în pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.
O Davido phendino le Ionatanostar.
1 O Davido našlo andoa Naioto, pašai Rama. Gălo koa Ionatano, thai phendea lehkă: „So kărdem me? Sao sî muŕo bikărdimos, thai o bezex muŕo angla teo dadd, ta kamel te lel mîŕî čivava?”
2 O Ionatano dea les anglal: „Arakhăl tu o Dell! Či merăsa. Muŕo dadd či kărăl či khă buti, avela bari, avelaçîkni, bi te phenel mangă; anda soste sahkă garavel mangă o kadea buti? Nai khanči.”
3 O Davido phendea pale, solaxaindoi: „Teo dadd jeanel kă lem nakhlimos angla tute, thai phendino: „Te na jeanel o Ionatano, kă tristola pe.” Ta juvindo sî o Rai thai juvindo sî teo dii kă nai dăsar khă paso maškar mande thai o mullimos.
4 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Anda tute kăraua sa so kamesa.”
5 O Davido dea les anglal: „Dikta kă texara sî šonuto neo, thai sahkă trăbul te xau le thagaresa; mekh ma te jeautar, thai te garadiuau andel islazurea ji ande reat le trito desăsti.
6 Kana teo dad lela sama kă či sîm, te phenes lehkă: „O Davido rudi sardea ma te mekau les te jeal ji ando Betleemo ande pesti četatea, anda kă oče anel pe anda sa lesti familia khă jertfa poa bărši.”
7 Thai kana phenela: „Mišto!” atunčeara o robo tiro nai les khanči te daral; ta te astarăla les e xoli, te jeanes kă muŕo xasarimos sî buti mothodini anda lesti rig.
8 Sîkau tukă dar teo kamblimos angla teo robo, kă kărdean te robosa khă phanglimos angloa Rai. Thai kana sî vo khă bilašimos ande mande, le tu mîŕî čivava, sostar te mai nigrăs ma ji ka teo dadd?”
9 O Ionatano phendea lehkă: „Dur tutar o gîndo te na dau tu ašundimos, te ašunaua kă teo xasarimos sî buti mothodi andai rig mîŕă daddesti thai daravel te arăsăl tu!”
10 O Davido phendea le Ionatanohkă: „Kon dela ma ašundimos kana teo dadd dela tu anglal zuralimasa?”
11 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Avta, te ankleas po islazo.” Thai ankăstine lidui po islazo.
12 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Lau dikhlitorii le Raies, le Devlles le Israelohko, kă rodaua dă pašal mîŕă daddes texara or overtexara; thai te dela godi mišto le Davidostar,
13 o Rai te phiradeol le Ionatanosa sa le zuralimasa, kana či trdaua varekas te del tu ašundimahko! Ta kana muŕo dadd či arakhăla dromesa te kărăl tukă nasul, pale, daua tukă ašundimos, thai mekaua tu te jeastar la pačeasa; thai o Rai te avel tusa, sar sas mîŕă daddesa!
14 Te mai traiua, te phiravestu angla mande khă lašimasa sar le Raiesti; thai te meraua,
15 te na durearăs čiăkhdata teo lašimos mîŕă khărăstar, či kana o Rai xasarăla saoŕăn anda le dušmaia le Davidohkă poa mui la phuweako.
16 Kă o Ionatano kărdea phanglimos le khărăsa le Davidohkărăsa! O Rai te amboldel le dušmaien le Davidohkă!”
17 O Ionatano zureardea i mai but angla o Davido o kamblimos kai sas les anda leste, kă kamelas les sa pehkă diiesa.
18 O Ionatano phendea lehkă: „Texara sî šonuto neo; lela pe sama tiro biavimos, kă o than tiro avela nango.
19 Te ules o trito des ando fundo le thanehko kai garadileanas ando des le kărdimasa kodolesa, thai te ašes paša o baŕ o Ezelo.
20 Me çîrdaua trin săjçi karing o baŕ kadoa, sar kana çîrdaua kai çînta.
21 Thai tradaua kghă tărno, thai phenaua lehkă: „Jea thai arakh le săjçi!” Te phenaua lehkă: „Dikta kă le săjçi sî ordal tutar, lele!” atunčeara te aves, kă sî pačeasa anda tute, thai nai anda soste te daras khančestar, juvindo sî o Rai!
22 Ta te phenaua le tărnehkă: „Dikta kă le săgeçi sî înteal tutar!”, atunči te jeastar, kă o Rai tradel tu.
23 O Rai sî dikhlitorii ando veako andoa divano kai deam amengă les iekh avrăhkă.”
24 O Davido garadi'lo ando kîmpo. Avilo o šonuto neo, thai o thagar lea than koa desbaro kaste xal.
25 O thagar bešlo sar bešelas orkana po skamin paša o zîdo. O Ionatano ušti'lo, thai o Abner bešlo paša o Saulo; ta o than le Davidohko ašilo nango.
26 O Saulo či phendea khanči ando des kodoa; „kă”, phenelas o,” kărdilea: o nas ujeardo, biathadimahko nai ujeardo.”
27 O duito des, o duito des le šonutohko neo, o than le Davidohko sas sa nango. Thai o Saulo phendea pehkă šeavehkă le Ionatanohkă: „Anda soste či avilo o šeau le Isaiehko kai skafidi či arati či ades?”
28 O Ionatano dea anglal le Saulos: „O Davido manglea mangă meklimos te jeal ando Betleemo.
29 O phendea: „De ma drom, rudi tu, kă same ande četatea khă jertfa familiati, thai muŕo phral phendea mangă e buti kadea; ta kana lem nakhlimos angla tute, mekh ma te jeau iekhatar te dikhau mîŕă phralen. Anda kodea či avilo kai skafidi le thagarăsti.”
30 Atunčeara o Saulo astardi'lo xolleatar po Ionatano, thai phendea lehkă: „Šeau jungalo thai biašundimahko, či jeanau me kă lean tukă amal le šeaves le Isaiehko, karing teo lajeau thai o lajeau tea deiako?
31 Kă sode čiro traila o šeau le Isaiehko pe phuw, či avela ujimos či anda tute, či anda teo thagarimos. Thai akana trade te roden mangă les, thai te anen mangă les, kă sî vreniko mullimahko.”
32 O Ionatano dea anglal pehkă daddes le Saulos, thai phendea lehkă: „Anda soste te avel mudardo? So kărdea?”
33 Thai o Saulo ortosardea pesti suliça karing leste, kaste malavel les. O Ionatano ateardea kă sas khă buti mothodini andai rig lehkă daddesti te mudarăll le Davidos.
34 Ušti'lo katai skafidi ande khă xolli astardi, thai či lea dăthan rig kai skafidi ando duito des le šonutohko neo; kă sas xolleariko anda o Davido, anda kă lehko dadd prasaiasas les.
35 O duito des dădroboitu, o Ionatano gălo po kîmpo kai deasas pe duma le Davidosa, thai sas avino khă šaoŕorăsa.
36 O phendea: „Nakh iekhatar thai arakh le săjçi kai çîradaua le.” O šeaoŕo prastaia, thai o Ionatano çîrdea khă săjata kai nakhli înteal lestar.
37 Kana arăslo o šeaoŕo koa than kai sas e săjata kai çîrdeasas la o Ionatano, o Ionatano dea mui pala leste: „Dikta kă e săgeata sî înteal tutar.”
38 Pale çîpisardea lehkă: „Iekhatar, jea iekhatar, na atărdeo!” Thai o šeaoŕo le Ionatanohko tidea le săjăçi, thai amboldi'lo ka pehko stăpîno.
39 O šeoŕo či jeanelas khanči: dăsar o Ionatano thai o Davido atearănas e buti kadea.
40 O Ionatano dea le šeaoŕăhkă le arme, thai phendea lehkă: „Jea thai nigăr le ande četatea.”
41 Pala o telearimos le šeaoŕăhko, o Davido ušti'lo andai rig katar avelodes, pala kodea šudea pe le mosa pe phuw thai rudisai'lo trivarăs. Le dui amal line pe ande angali thai ruine andekhthan. O Davido mai samasa xasardeolas roindoi.
42 Thai o Ionatano phendea le Davidohkă: „Jea la pačeasa, akana kana solaxadeam lidui, ando Anau le Raiehko, phendindoi: „O Rai te avel ando veako maškar mande thai tute, maškar e sămînça mîŕî thai e sămînça tiri!” O Davido ušti'lo thai teleardea, ta o Ionatano amboldi'lo ande četatea.