Pavel înaintea lui Agripa
1 Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2 În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3 Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4 Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5 Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă a credinței noastre. 6 Și acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7 la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi. Și pentru această nădejde sunt învinuit de iudei, împărate! 8 Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9 Deci eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11 și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12 În acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13 în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14 Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15 Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16 Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17 scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț între cei sfințiți. 19 De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20 ci am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință. 21 Pentru aceasta iudeii m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22 Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce au vorbit prorocii și Moise că au să fie; 23 că Hristosul are să fie supus la pătimire și că el cel dintâi din învierea morților are să vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24 Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25 Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26 Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27 Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28 Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29 Iar Pavel a zis : M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin, fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.
Nevinovăția lui Pavel recunoscută
30 Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31 Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32 Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.
O Pavel angloa Agripa.
1 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Sî tu kamimos te čeačiaves tu!” O Pavelo tinzosardea o vast, thai lea te čeačiavel pe kadea:
2 „Dina ma baxtalo, thagarina Agripa, kă sî te čeačiava ma ades angla tute, anda sa le butea anda save sîm pîŕîme le Iudeiendar;
3 kă tu prinjeanes but mišto sa le krisa thai le biatearimata lengă. Anda kodea, rudi tu te ašunes ma lašimasa.
4 E čivava mîŕî, anda le mai anglal des mîŕă tărnimahkă, sî prinjeandi sal Iudeiendar, anda kă nikărdem la ando Ierusalimo, ando maškar mîŕă neamohko.
5 Kana kamen te denduma, on jeanen kă dă anglal traisardem, sar khă Fariseo, pala e mai tang partida, la religiati amareati.
6 Thai akana, sîm dino ande kris, anda o ajukărimos le šinaimahko, kai kărdea les o Dell amară daddengă,
7 thai saveako pherimos ajukrăn les kola dešudui semençii amară, kai kanden biatărdimahko le Devllehkă, des thai reat. Anda kadoa ajukărimos, thagarina, sîm pîŕîme le Iudeiendar!
8 So? Falpe tumengă bipateaimahko kă o Dell juwindil le mullen?
9 Thai me, so sî čeačes, pateauas kă trăbul te kărau but butea pa o Anau le Isusohko andoa Nazareto,
10 thai kadea i kărdem ando Ierusalimo. Šudem ando phandaimos bute sfinçăn, kă lem e zor kadea kata le raša le mai bară; thai, kana sas dine mullimahkă, dauas i me muŕo voto le kolavrănça.
11 Mardem le butivar ande sal khăngărea thai dauas sa mîŕî zor te kărau le te prasan. Ande muŕo telearimos o dillo, pa lende, našauas le ji ande le kolaver četăçi străinurea.
12 Anda kadea buti, teleardem ando Damasko, zorasa thai kamimasa kata le raša le mai bară.
13 Karing o maškar le desăhko, thagarina, po drom, dikhlem străfeaindoi karing mande thai karing mîŕă jene khă lumina andoa čerii, saveako, străfeaimos nakhavelas le khamehko.
14 Peleam saoŕă tele kai phuw; thai me ašundem khă mui, kai phenelas mangă ande šib e evreihko: „Saule, Saule, sostar tinuis Ma? Sî tukă pharo te šudes le pînŕăsa parpale ando gor khă pusaimahko.”
15 „Kon san, Raia?”, dem anglal me. Thai o Rai phendea: „Me sîm o Isuso kai tinuis Les.
16 Ta ušti, thai beši ande pînŕănde; kă sîkade Ma tukă, kaste thoau tu kanditorii thai dikhlitorii kaditi le buteango, save dikhlean le, sode i le buteango kai či dikhăsa Ma kă kărau le.
17 Alosardem tu andoa maškar le norodohko kadalehko thai andoa maškar le neamurengo, ka save tradau tu,
18 kaste pîtărăs lengă iakha, te ambolden pe katoa tuneriko kai lumina, thai tala e zor le Bengăsti koa Dell; thai te len, andoa pateaimos ande Mande, o iertimos le bezexăngo thai o mandimos andekhthan kolença sfinçome.”
19 Anda kodea, thagarina Agripa, či kamblem te na lama le dikhlimahkă čerikanehkă.
20 Ta demduma anglal kolengă andoa Damasko, pala kodea ando Ierusalimo, ande sai Iudea, thai kal Neamuri, te kăin pe thai te ambolden pe koa Dell, thai te kărăn kărdimata vreničea le kăimasa lengo.
21 Dikta sostar thodine le Iudeia o vast pe mande ando Templo, thai rodine te mudarăn ma.
22 Ta, naismos le kandimahkă le Devllehkă, ašilem ande čivava ji ando des kadoa; thai demduma angla kukolengă le çînorăngă thai kolengă le bară, bi te duriuau khančestar kata so phendine le prooročea thai o Moise kă sî te kărdeol pe;
23 thai kadea, kă o Kristoso trăbul te tinuil, thai kă, pala so avela o mai anglal andoa juvindimos le mullengo, vestila e lumina le norodohkă thai le Neamurengă.”
24 Ta kana delas o duma kadea kaste čeačeavel pe, o Festus phendea muiesa zuralo: „Pavele, san dillo! O sîkaimos tiro o but kărăl tu te des ando dillimos.”
25 „Či sîm dillo, but alosardea Festus,” dea anglal o Pavelo, „kandimasa, mothoau divanuri čeačimasa thai godimahkă.
26 O thagar jeanel kadala butea, thai anda kodea dau lehkă duma zorasa; kă sîm pateamno kă khanči nai lehkă biprinjeando anda lende, anda kă či kărdini le ande khă kolço!
27 Pateas tu ande le Prooročea, thagarina Agripa?… Jeanau kă pateas.”
28 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Iekhatar mai kames tu te anes ma te kărdiuau kristiano!”
29 „Avela iekhatar, avela dur,” dea anglal o Pavelo, „te del o Dell ta na numai tu, ta sa kakala kai ašunen ma ades koče te aven kadea sar sîm me, avri anda le lançuri kadala.”
O bidošalimos le Pavelohko prinjeando.
30 O thagar, o guvernatorii, o Bereniče, thai sa kola kai bešenas andekhthan lença, ušti le.
31 Thai kana telearde, phenenas iekh karing le kolaver: „o manuši kadoa či kărdea khanči vreniko mullimahko or phandaimahko.”
32 Thai o Agripa phendea le Festusohkă: „Le manušehkă kadalehkă daštilas te del pe lehkă drom, kana či manglino te avel krisînime le Čezarostar.”