Amon curvește cu sora sa
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar . Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2 Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4 Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5 Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6 Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7 Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8 Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9 Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10 Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11 Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12 Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie . 13 Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu mă va opri de la tine. 14 Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o și s‐a culcat cu ea. 15 Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16 Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17 Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18 Și ea purta o cămașă pestriță , căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Și Tamar și‐a pus cenușă pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20 Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21 Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22 Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău nici bine, căci Absalom ura pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.
Amnon omorât
23 Și a fost așa : după doi ani de zile Absalom avea tunzători de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24 Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25 Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26 Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27 Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29 Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30 Și a fost așa : când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31 Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele și s‐a culcat pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32 Și Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33 Și acum să nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34 Și Absalom a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35 Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36 Și a fost așa : pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur și a fost acolo trei ani. 39 Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase cu privire la Amnon că murise.
O Amon kurvăril pehka pheasa.
1 Pala kodea, dikta so kărdilea. O Absalom, o šeau le Davidohko, sas les khă phei mundro, kai bušolas Tamar; thai o Amon, o šeau le Davidohko, kamblea la.
2 O Amon sas kaditi dă but kăznime anda kadea buti, ta pelo nasfalo pala pesti phei e Tamar; kă sas šeibari, thai avelas lehkă pharo le Amonohkă te kărăl lakă vareso.
3 O Amon sas les khă amal, kai bušolas Ionadab, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko. Thai o Ionadab sas khă manuši but čiordano.
4 O phendea: „Anda soste šuteos des pala desăste, tu, o šeau le thagrehko? Či kames te phenes mangă?” O Amono dea les anglal: „Kamau la Tamara, e phei mîŕă phralesti le Absalomosti.”
5 O Ionadab phendea lehkă: „Sou ando pato, thai kărdeo nasfalo. Kana avela teo dadd te dikhăl tu, te phenes lehkă: „Mekh mîŕa phea la Tamara, te avel te del ma te xau; te tiravel mangă tala mîŕă iakha khă xabe, kaste dikau la thai te lau les anda lako vast.”
6 O Amono suto thai kărdi'lo nasfalo. O thagar avilo te dikhăl les, thai o Amono phendea le thagarehkă: „Rudi tu, te avel mîŕâ phei e Tamar te kărăl dui melea tala mîŕă iakha thai te xau le anda lako vast.”
7 O David tradea te phenen la Tamarakă andră ande lakă odăi: „Jea ando khăr te phralehko le Amonohko, thai tirav lehkă khă xabe.”
8 E Tamar găli ando khăr pehkă phralehko le Amonohko, kai sas suto. Lea xumer, frămîntisardea les, thai kărdea melea angla leste, thai peklea le;
9 lea pala kodea e tigaia, thai dea le muial angla leste.” Ta o Amono či kamblea te xal. O phendea: „Ankalaven sa la lumea avri.” Thai sai lumea ankăsti avri lestar.
10 Atunči o Amon phendea la Tamarakă: „An mangă o xabe ande odaia, te xau les anda teo vast.” E Tamar lea le melea kai kărdeasas le, thai nigărdea le pehkă phralehkă le Amonohkă, ande odaia.
11 Ta kana oi delas lekă te xal le, o azbadea la thai phendea lakă: „Avta, phene, thai sou mança.”
12 Oi dea les anglal: „Na, phrala, na dema po lajau, kă či kărdeol pe kadea ando Israelo; na kăr o prikăjimos kadoa.
13 Kai jeaua me le lajavesa mîŕăsa? Thai tu avesa orta khă prikăjime ando Israelo. Akana, de duma, le thagarehkă, thai či dela pe rigate te avau tiri.”
14 Ta o či kamblea te ašunela; asaiapehkă latar, dea la po lajau thai suto lasa.
15 Pala kodea o Amon či mai dabadikhlea la andel iakha, mai but dă sar kambleasa la. Thai phendea lakă: „Ušti, thai jeatar!”
16 Oi dea les anglal: „Na mai barear o nasul kai kărdean les, našaindoi ma.”
17 Ta o či kamblea te ašune'la thai, akharindoi le rakles kai kandelas les, phendea: „Našau mandar kadala juwlea, ankalau la avri, thai phandau o udar pala late!”
18 La sas la khă rotea porumbato; kă kadea sas e raxami kai phiravenas ăl šeia le thagarehkă sode čiro sas šeiabarea. O kanditorii le Amonohko ankaladea la avri, thai phandadea o udar pala late.
19 E Tamar thodea pehkă ušar ando šero, thai šindea pesti raxami e porumbato; thodea o vast ando šero, thai teleardea çîpindoi.
20 Lako phral o Absalom, phendea lakă: „Bešlo teo phral o Amono tusa? Akana, phene, aši kă sî teo phral; na nakhadeo la godeasa anda kadea buti.” Thai e Tamar, biateardi, bešli ando khăr pehkă phralehko le Absalomohko.
21 O thagar o Davido ašundea sa kadala butea, thai xolea'lo but zurales.
22 O Absalom či dea duma či dă mišto či dă nasul le Amonohkă, anda kă asiasas pehkă lehka pheatar la Tamaratar.
O Amon mudardo.
23 Pala dui bărši, ta kana o Absalomo sas les o mîŕaimos le bakreango ando Ball-Xaçoro, paša o Efraimo, akhardea sa le šeaven le thagarehkărăn.
24 O Absalomo gălo koa thagar, thai phendea: „Dikta, o robo tiro sî les o mîŕaimos le bakreango; te avel o thagar thai le kanditorea lehkă ka teo robo.”
25 Thai o thagar phendea le Absolomohkă: „Na, šeaua, či avasa saoŕă, kaste na avel tukă pharo.” O Absalomo rudisai'lo lestar; ta o thagar či kamblea te jeal, thai dealesdumadămišto.
26 O Absalom phendea: „Mekh barem mîŕă phrales le Amonos te avel amença.” O thagar dea les anglal: „Anda soste te avel tumença?”
27 Pala but rudimata le Absalomohkă o thagar meklea te jeal lesa le Amonos thai sa lehkă šeaven.
28 O Absalom dea kakoa mothodimos pehkă kanditorengă: „Len sama kana vesălila pe o illo le Amonohko molleatar, thai kana phenaua tumengă: „Malaven le Amonos!” atunčeara te mudarăn les; te na daran khančestar: ta či mothoau tumengă me? Aven zurale, thai sîkaven tume manuši illehkă!”
29 Le kanditorea le Absalamohkă kărdine le Amonohkă sar mothodeasas lengă o Absalomo.Thai sal šeave le thagarehkă ušti'le, ankăste sakogodi pe pehko grast, thai našle.
30 Ta kana sas on po drom, arăslo o ašundimos koa Davido kă o Absalomo mudardea sa le šeaven le thagarehkărăn, thai kă či mai ašilea či iekh anda lende.
31 O thagar ušti'lo, thai šindea pehkă çoale, thai tinzosai'lo pe phuw, thai sal kanditorea lehkă bešenas oče le çoalença šindine.
32 O Ionadabo, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko, lea o divano thai phendea: „Te na pateal muŕo rai kă sa le tărne, le šeave le thagarehkă, sas mudarde, kă dăsar o Amono mullo; kadea sî khă phirimos le Absalomohko kai asaiapehkă lehka pheatar la Tamaratar.
33 Te na mai mudardeoll o thagar, muŕo rai, le gîndosa kă sa le šeave le thagarehkă mulle, kă dăsar o Amono mullo.
34 O Absalomo našlo. Thai o tărno thodino kai straja vazdea le iakha thai dikhlea. Thai dikta khă baro kîrdo avelas poa drom parpale lestar, katar o baŕobaro.
35 O Ionadab phendea le thagarehkă: „Dikta kă aven le šeave le thagarehkă! Kadea pe čečimaste sî so phenelas teo robo.”
36 Ta kana isprăvilas o e orba, dikta kă le šeave le thagarehkă avile. Vazdine o mui, thai ruine; thai o thagar thai sa le kanditorea lehkă ruine but.
37 O Absalom našlosas, thai gălo koa Talmai, o šeau le Amixurohko, o thagar le Ghešurohko. Thai o Davido jălilas ande sako des pehkă šeaves.
38 O Absalomo bešlo trin bărši ando Ghešuro, kai gălosas, pala so našlo sas.
39 O thagar o Davido atărdi'lo te mai phirăl pala o Absalom, kă sîtilosas le mullimasa le Amonohkărăsa.