2 Samuel 22

1 Și David a vorbit către Domnul cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l‐a scăpat din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. 2 Și a zis: Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu, da al meu. 3 Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în el, scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt și scăparea mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire. 4 Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă și voi fi mântuit de vrăjmașii mei. 5 Căci valurile morții m‐au înconjurat, șivoaiele lui Belial m‐au spăimântat, 6 funiile Șeolului m‐au cuprins, lațurile morții au căzut peste mine. 7 În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit la urechile sale. 8 Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat, temeliile cerurilor s‐au mișcat și s‐au zguduit, căci el se mâniase. 9 Un fum se ridica din nările lui și un foc mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea. 10 Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și era întuneric sub picioarele sale. 11 Și călărea pe un heruvim și zbura și se vedea pe aripile vântului. 12 În juru‐i a făcut întunericul drept cort, grămezi de ape, nori deși ai cerurilor. 13 Din strălucirea dinaintea lui s‐au aprins cărbuni de foc. 14 Domnul a tunat din ceruri și Cel Prea Înalt a făcut să se audă glasul său. 15 Și a trimis săgeți și i‐a împrăștiat, fulgerul și i‐a risipit. 16 Și păturile mării s‐au văzut. Temeliile lumii s‐au descoperit, la certarea Domnului, la suflarea vântului nărilor lui. 17 El a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari, 18 m‐a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau. Căci erau prea tari pentru mine. 19 Ei au venit peste mine în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. 20 Și el m‐a scos la loc larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de mine; 21 Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curăția mâinilor mele. 22 Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am abătut cu răutate de la Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și nu m‐am depărtat de la așezămintele lui. 24 Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea. 25 Și Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor lui. 26 Cu cel îndurător te vei arăta îndurător, cu bărbatul desăvârșit, te vei arăta desăvârșit. 27 Cu cel curat te vei arăta curat și cu cel strâmb te vei arăta strâmb. 28 Și vei mântui pe poporul necăjit și ochii tăi sunt peste cei mândri ca să‐i scobori. 29 Căci tu ești candela mea, Doamne, și Domnul luminează întunericul meu. 30 Căci cu tine alerg asupra unei cete; cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31 Cât pentru Dumnezeu, calea sa este desăvârșită, cuvântul Domnului este cercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el. 32 Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și el călăuzește pe cel desăvârșit în calea sa. 34 El face picioarele mele ca ale cerbului și mă pune pe înălțimile mele. 35 El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind un arc de aramă. 36 Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și smerenia ta m‐a făcut mare. 37 Tu ai lărgit pașii mei sub mine și gleznele mele n‐au alunecat. 38 Am urmărit pe vrăjmașii mei și i‐am stârpit și nu m‐am întors până i‐am nimicit. 39 Și i‐am nimicit și i‐am străpuns și nu se mai scoală, ci au căzut sub picioarele mele. 40 Și m‐ai încins cu putere pentru luptă; ai răpus sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea. 41 Și ai făcut pe vrăjmașii mei să întoarcă spatele la mine, și am stârpit pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uitau, dar nu era nimeni să mântuiască; cătau la Domnul și el nu le‐a răspuns. 43 Și i‐am tocat ca pulberea pământului, i‐am zdrobit, i‐am călcat ca noroiul de pe ulițe. 44 Tu m‐ai scăpat din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul neamurilor. Un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji. 45 Fiii străinului mă lingușesc. Cum aud ei de mine, mi se supun. 46 Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din întăriturile lor. 47 Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și prea înălțat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii mele! 48 Da, Dumnezeu care mă răzbună și aduce popoarele sub mine. 49 El mă smulge de la vrăjmașii mei; da, tu mă înalți mai presus de cei ce se ridică împotriva mea. Tu mă scapi de omul asupritor. 50 De aceea te voi lăuda, Doamne, între neamuri și voi cânta laude numelui tău. 51 El dă mare mântuire împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței lui în veac.