Petru și Ioan la sinedriu
1 Și pe când vorbeau ei către popor, li s‐au înfățișat preoții și căpitanul Templului și saducheii, 2 foarte îngrijorați pentru că ei învață poporul și vestesc în Isus învierea dintre cei morți. 3 Și au pus mâinile pe ei și i‐au pus sub pază până a doua zi; căci era seară acum. 4 Dar mulți dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut, și numărul bărbaților s‐a făcut ca la cinci mii. 5 Și a fost așa : a doua zi mai marii lor și bătrânii și cărturarii au fost adunați în Ierusalim 6 și Ana , marele preot, și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul mai marilor preoților. 7 Și după ce i‐au pus în mijloc, au întrebat: Prin ce putere sau prin al cui nume ați făcut voi aceasta? 8 Atunci Petru fiind plin de Duhul Sfânt a zis către ei: Mai mari ai poporului și bătrâni, 9 dacă astăzi suntem cercetați pentru o facere de bine către un om neputincios, prin care acesta a fost scăpat, 10 să vă fie cunoscut vouă tuturor și la tot poporul lui Israel că în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi l‐ați răstignit, pe care Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, în el stă acest om de față sănătos înaintea voastră. 11 El este piatra care n‐a fost luată în seamă de voi, ziditorilor, care a fost făcută cap de unghi. 12 Și nu este mântuire în nimeni altul: căci nici nu este sub cer alt nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți. 13 Și când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și Ioan și au înțeles că sunt oameni fără carte și de rând, se mirau și au cunoscut că fuseseră cu Isus. 14 Și privind pe omul cel tămăduit stând cu ei, n‐aveau nimic de zis împotrivă. 15 Și după ce au poruncit ca ei să iasă afară din sinedriu, s‐au sfătuit împreună între ei, 16 zicând: Ce să facem acestor oameni? Căci este știut că s‐a făcut un semn prin ei vădit tuturor locuitorilor din Ierusalim și nu‐l putem tăgădui. 17 Dar ca să nu se răspândească mai departe în popor, să‐i amenințăm ca să nu mai vorbească în numele acesta la niciunul dintre oameni. 18 Și i‐au chemat și le‐au poruncit ca să nu mai vorbească nicidecum, nici să nu‐i mai învețe în numele lui Isus. 19 Dar Petru și Ioan răspunzând, au zis către ei: Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. 20 Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și auzit. 21 Iar ei după ce i‐au mai amenințat, le‐au dat drumul, neaflând nimic cum să‐i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse. 22 Căci omul asupra căruia se făcuse acest semn al tămăduirii avea mai mult de patruzeci de ani.
Petru și Ioan la ai lor
23 Și fiind lăsați să se ducă, au venit la ai lor și au făcut cunoscut tot ce ziseseră către ei mai marii preoților și bătrânii. 24 Iar ei când au auzit, au ridicat într‐un gând glasul către Dumnezeu și au zis: Stăpâne, tu care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele, 25 care prin Duhul Sfânt ai zis, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău: Pentru ce s‐au dezlănțuit Neamurile și popoarele au cugetat cele deșerte? 26 Împărații pământului s‐au înșiruit și stăpânitorii s‐au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Hristosului său. 27 Căci cu adevărat împotriva Slujitorului tău sfânt Isus, pe care l‐ai uns, s‐au adunat în această cetate și Irod și Ponțiu Pilat și Neamurile și popoarele lui Israel, 28 spre a face tot ce mâna ta și sfatul tău au rânduit mai dinainte ca să fie. 29 Și acum, Doamne, privește spre amenințările lor și dă robilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30 întinzându‐ți tu mâna spre tămăduire și spre a se face semne și minuni prin numele sfântului tău Slujitor Isus. 31 Și după ce s‐au rugat, s‐a cutremurat locul unde erau adunați și s‐au umplut toți de Duhul Sfânt și vorbeau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unirea și dragostea credincioșilor
32 Iar inima și sufletul mulțimii credincioșilor erau una și niciunul nu zicea că ceva din averea sa este al său, ci toate le erau de obște. 33 Și apostolii își dădeau cu multă putere mărturia pentru învierea Domnului Isus și har mare era peste ei toți. 34 Căci nici nu era vreunul care ducea lipsă între ei; căci cei ce stăpâneau locuri sau case le vindeau și aduceau prețurile celor vândute 35 și le puneau la picioarele apostolilor și ; se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință. 36 Și Iosif, care a fost numit și Barnaba de apostoli, adică tălmăcit: Fiul mângâierii, un levit de neam din Cipru, 37 având un ogor l‐a vândut și a adus suma de bani și a pus‐o la picioarele apostolilor.
O Petero thai o Ioano koa Staboro.
1 Ta kana denas duma o Petro thai o Ioan le norodohkă, avile lende biajukărdimahko le raša, o kăpitano le Templohko thai le Sadušeia,
2 but xoleardine kă sîkavenas le norodo, thai vestinas ando Isususo o juvindimos andal mulle.
3 Thodine o vast pe lende, thai šudine le ando beči ji ando duito des, kă mekleasas pe e reat.
4 Ta but anda kukola kai ašundesas o divano, pateaiesas; thai o dindimos le muršengo kai pateanas vazdinisailosas ji ka paše panji mii.
5 O duito des, le mai bară le norodohkă, le phură thai le sîkaditorea tidine pe andekhthan ando Ierusalimo,
6 le bară rašasa le Anasa, le Kaifăsa, o Ioanmo Alesandro, thai sa kola kai çîrdenas pe andoi viça le bară rašandi.
7 Thodine le Petros thai le Ioanos ando maškar lengo, thai pušle le: „Savea zorasa, or andoa anau kahko kărdean tume e buti kadea?”
8 Atunči, o Petero, pherdo Sfînto Duxo, phendea lengă: „Mai bară le nodorohkă thai phură le Israelohkă!
9 Anda kă sam ades çîrdine koa phendimos anda khă kărdimos mištimahko, kărdino khă manušehkă nasfalo, sam pušline sar sas sasteardo,
10 te jeanen la saoŕă, thai te jeanel la soa norodo le Israelohko! O manuši kadoa avel ades angla tumende sastevesto, ando Anau le Isus Kristosohko andoa Nazareto, kai tume mardean Les po trušul, ta saves o Dell juvindisardea Les andal mulle.
11 O sî „o baŕ šudino tumendar, le zidarendar, kai arăslo te avel thodino ando šero le undiohko.”
12 Ande khonikh aver nai skăpimos: kă nai tala o čerii či khă aver Anau dino le manušengă, ande sao te avas skăpîme.”
13 Kana dikhline on o zuralimos le Petrohko thai le Ioanohko, mirisai le, kă jeanenas le manuši bisîkadine thai sar le kolaver; thai ateardine kă sas le Isusosa.
14 Ta anda kă dikhănas paša lende le manušes kai sas sasteardo, našti phenenas khanči kontra.
15 Mothodine lengă numai te anklen avri andoa soboro, dine pe duma maškar lende,
16 thai phendine: „So kărasa le manušengă kadalengă? Kă sî jeanglino sa le manušendar le Ierusalimohkă kă anda lende kărdili khă bari minunea dikhlini, kai našti te na garavas la.
17 Ta, kaste na bufleol o ašundimos kadoa mai but ando norodo, te daravas le, thai te mothoas lengă kă dă akanara angle te na mai den duma khanikahkă ando Anau kadoa.”
18 Thai pala so akharde le, mothodine lengă te na mai den duma ande či khă tipo čina či te mai sîkaven le manušen ando Anau le Isusohko.
19 Orta phendimos, O Petro thai o Ioano phendine lengă: „Krisînin tume korkoŕo kana sî mai čeačio angloa Dell te ašunas mai but tumendar dă sar le Devllestar;
20 kă ame naštisaras te na das duma pa so dikhleam thai so ašundeam.”
21 Daradine le pale, thai mekle le te jeantar, kă či jeanenas sar te došaven le, anda e zan le norodosti; anda kă saoŕă slăvinas le Devlles anda so kărdilea sas.
22 Kă o manuši savesa kărdileasas kadea minunea le sastimasti, sas les mai mišto dă štarvardeši bărši.
O Petro thai o Ioano ka lengă.
23 Pala so dea pe lengă drom, on găline ka lengă, thai phendine lengă sa so mothodesas lengă le raša le mai bară thai le phură.
24 Kana ašundine on kadala butea, vazdine o glaso sa andekhthan karing o Dell, thai phendine: „Stăpînona Raia, kai kărdean o čerii, e phuw, e marea thai sa so sî ande lende!
25 Tu phendean andoa Sfînto Duxo, andoa mui amară daddehko le Davidohko, o robo Tiro: „Anda soste xan pe le neamurea, thai anda soste den godi le noroade butea xasarimahkă?
26 Le thagar la phuweakă vazdinisai le, thai le raimata tide pe poa Rai thai poa Makhlo Lehko.”
27 Ande čeačimaste, poa Robo Tiro o Sfînto, o Isus, saves Tu makhlean Les, tide pe ande četatea kadea o Irodo thai o Pilato andoa Ponto le neamurença thai le noroadença andoa Israelo,
28 kaste kărăn so mothodeasas mai anglal o vast Tiro thai Tiri kris.
29 Thai akana, Raia, dikh Ta ka lengă daraimata, de zor le roben Tirăn te vestin o Divano Tiro sa la zorasa,
30 thai tinzosar Teo vast, kaste kărdeon pe sastimata, minuni thai sămnurea ando Anau le Robohko Tirăhko kolehko le Sfîntonohko, le Isusoshko.”
31 Pala so rudisai le on, isdraia o than kai sas tidine; sa pherdile Sfîntone Duxostar, thai vestinas o Divano le Devllehko barea zorasa.
O tidimos thai o kamblimos le pateaimatorengo.
32 O butimos kolengo kai pateaiesas, sas khă illo thai khă sufleto. Či iekh či phenelas kă le mandimata lehkă sî lehkă, ta sa sas saorăngă.
33 Le apostolea denas duma bute zorasa poa juvindimos le Raiehko le Isusohko. Thai khă baro xaro sas pa sa.
34 Kă nas či iekh anda lende, kai te nigrăl khančimasa: sa kola kai sas le phuwea thai khăra, bitinenas le, anenas o potindimos le buteango bitindine,
35 thai thonas les kal pînŕă le apostolengă: pala kodea xulavelas pe sakoiekhăhkă pala sar sas les buti.
36 O Iosif, dino anau le apostolendar i Barnaba, kadea, ande tălmăčirea, o šeau le alinohko, khă Levito, neamostar andoa Čipro,
37 bitindea khă phuw kai sas les, andea le love, thai thodea le kal pînŕă le apostolengă.