Deuteronomul 33

1 Și aceasta este binecuvântarea cu care a binecuvântat Moise, omul lui Dumnezeu, pe copiii lui Israel înaintea morții sale! 2 Și a zis: Domnul a venit din Sinai și le‐a răsărit din Seir. El a strălucit din muntele Paran, și a venit din zecile de mii de sfinți. La dreapta lui era o lege de foc pentru ei. 3 Da, el iubește popoarele, toți sfinții săi sunt în mâna ta și șed la picioarele tale, fiecare primește din cuvintele tale. 4 Moise ne‐a poruncit o lege, moștenirea obștei lui Iacov. 5 Și el era împărat în Ieșurun când se adunau împreună capii poporului și semințiile lui Israel. 6 Trăiască Ruben și să nu moară, și bărbații săi să fie puțini la număr. 7 Și aceasta despre Iuda: Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda și adu‐l la poporul său; mâinile sale să lupte pentru el și fii tu ajutorul lui împotriva asupritorilor lui. 8 Și despre Levi a zis: Tumimii tăi și Urimii tăi sunt pentru bărbatul cuvios al tău, pe care l‐ai încercat la Masa, cu care te‐ai certat la apele Meriba, 9 care a zis despre tatăl său și mama sa: Nu l‐am văzut! Și n‐a recunoscut pe frații săi și n‐a cunoscut pe copiii săi, căci au păzit cuvântul tău și au ținut legământul tău. 10 Ei vor învăța pe Iacov judecățile tale și pe Israel legea ta; ei vor pune tămâie înaintea nărilor tale și arderea de tot întreagă pe altarul tău. 11 Binecuvântează, Doamne, tăria lui și placă‐ți lucrul mâinilor lui. Zdrobește coapsele potrivnicilor lui și ale celor ce‐l urăsc, ca să nu se mai ridice. 12 Despre Beniamin a zis: Iubitul Domnului va locui la adăpost lângă el; Domnul îl va acoperi toată ziua și va locui între umerii lui. 13 Și despre Iosif a zis: Binecuvântată fie de Domnul țara lui cu ce este mai scump cerurilor, cu roua și cu adâncimile care zac jos, 14 și cu roadele cele mai scumpe ale soarelui și cu lucrurile cele mai scumpe odrăslite de luni, 15 și cu capetele munților străvechi și cu lucrurile cele mai scumpe ale dealurilor veșnice 16 și cu lucrurile cele mai scumpe ale pământului și ale plinătății lui. Și bunăvoința celui ce a locuit în rug să vină peste capul lui Iosif, peste creștetul capului celui ce a fost despărțit dintre frații săi. 17 Măreția lui este ca întâiul născut al taurului său și coarnele lui sunt coarne de bivol. Cu ele va împunge laolaltă popoarele până la marginile pământului. Acestea sunt zecile de mii ale lui Efraim și acestea sunt miile lui Manase. 18 Și despre Zabulon a zis: Bucură‐te , Zabulon, în ieșirea ta, și tu, Isahar, în corturile tale! 19 Ei vor chema popoarele la munte; acolo vor aduce jertfe de dreptate, căci vor suge belșugul mărilor și comorile ascunse ale nisipului. 20 Și despre Gad a zis: Binecuvântat să fie cel ce lărgește pe Gad! El locuiește ca o leoaică și sfâșie brațul, chiar creștetul capului. 21 El și‐a văzut de cea dintâi parte, căci acolo era păstrată partea legiuitorului. Și a venit cu capii poporului, și a făcut dreptatea Domnului și judecățile lui cu Israel. 22 Și despre Dan a zis: Dan este un pui de leu, el sare din Basan. 23 Și despre Neftali a zis: Neftali, sătul de bunăvoință și copleșit de binecuvântarea Domnului, tu stăpânește apusul și miazăziua. 24 Și despre Așer a zis: Binecuvântat să fie Așer în fii, plăcut să fie el fraților săi și să‐și moaie piciorul în untdelemn. 25 Drugii tăi vor fi fier și aramă și puterea ta ca zilele tale. 26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun , care călărește pe ceruri în ajutorul tău și pe nori în măreția sa. 27 Locuința ta este Dumnezeul Cel veșnic. Și dedesub sunt brațele cele veșnice, și el va izgoni pe vrăjmaș dinaintea ta și va zice: Nimicește‐l! 28 Și Israel va locui la adăpost, fântâna lui Iacov singur, într‐o țară de grâu și de must, și cerurile sale vor picura rouă. 29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul ajutorului tău și sabia slavei tale? Și vrăjmașii tăi se vor supune de silă înaintea ta și vei umbla peste înălțimile lor.