Efeseni 4

1 Vă îndemn deci eu , cel întemnițat în Domnul, ca să umblați într‐un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, 2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‐vă unii pe alții în iubire, 3 sârguindu‐vă să păstrați unirea Duhului în legătura păcii. 4 Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați pentru o singură nădejde a chemării voastre; 5 un singur Domn, o singură credință, un singur botez ; 6 un singur Dumnezeu și Tată al tuturor , care este peste toți și prin toți și în toți. 7 Iar fiecăruia dintre noi i s‐a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea zice: Suindu‐se la înălțime a adus roabă robimea și a dat daruri oamenilor. 9 (Iar acest: „S‐a suit”, ce este decât că s‐a și pogorât în părțile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce s‐a pogorât este același care s‐a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate). 11 Și el însuși a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști , pe alții păstori și învățători , 12 spre desăvârșirea sfinților, pentru lucrul de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până când toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței depline a Fiului lui Dumnezeu, la un bărbat desăvârșit , la măsura de vârstă a plinătății lui Hristos, 14 ca să nu mai fim prunci , bătuți de valuri și duși încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin viclenia lor, în uneltirea rătăcirii; 15 ci, spunând adevărul în iubire, să creștem în toate până la el , care este capul, Hristos, 16 din care tot trupul bine împreunat și bine închegat împreună prin fiecare încheietură de provizie, face potrivit lucrării fiecărei părți, în măsura sa, creșterea trupului spre zidirea sa însuși în iubire.

17 Zic deci aceasta și mărturisesc în Domnul ca să nu mai umblați cum umblă Neamurile în deșertăciunea minții lor, 18 fiind întunecați în gândul lor, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, prin neștiința care este în ei, prin învârtoșarea inimii lor, 19 ca unii care fiind lipsiți de simțire s‐au dat pe ei înșiși destrăbălării, ca să lucreze orice necurățenie. 20 Dar voi n‐ați învățat astfel pe Hristos, 21 dacă într‐adevăr l‐ați auzit și ați fost învățați în el, după cum este adevărul în Isus: 22 că ați lepădat în ce privește purtarea vieții de mai înainte pe omul cel vechi, care este supus putrezirii potrivit poftelor înșelăciunii, 23 și sunteți înoiți în duhul minții voastre, 24 și v‐ați îmbrăcat în omul cel nou, care este zidit după Dumnezeu în dreptatea și sfințenia adevărului. 25 De aceea, fiindcă ați lepădat minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii ai altora. 26 Mâniați‐vă și nu păcătuiți; să n‐apună soarele peste întărâtarea voastră, 27 nici nu dați loc diavolului. 28 Cel ce fura să nu mai fure: ci mai degrabă să muncească lucrând cu chiar mâinile sale ce este bine, ca să aibă să dea celui ce are trebuință. 29 Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire, după trebuință, ca să dea har celor ce‐l aud. 30 Și nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimare să fie înlăturată de la voi împreună cu orice răutate. 32 Și fiți buni unii către alții, îndurători, iertători unii altora după cum și Dumnezeu v‐a iertat în Hristos.