Iosif tâlcuiește visele în închisoare
1 Și a fost așa : după acestea paharnicul împăratului Egiptului și pitarul lui au păcătuit împotriva domnului lor, împăratul Egiptului. 2 Și Faraon s‐a mâniat foarte tare pe amândoi slujbașii săi, pe mai marele paharnicilor și pe mai marele pitarilor. 3 Și i‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii în închisoare, în locul unde era Iosif închis. 4 Și mai marele gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei și el le slujea. Și au fost câteva zile sub pază. 5 Și amândoi au visat un vis într‐o noapte, fiecare visul său, fiecare după tâlcuirea visului său, paharnicul și pitarul împăratului Egiptului, care erau închiși în închisoare. 6 Și Iosif a intrat la ei dimineața și i‐a văzut și iată erau triști. 7 Și a întrebat pe slujbașii lui Faraon care erau cu el sub pază în casa domnului lor, zicând: De ce sunt fețele voastre triste astăzi? 8 Și ei i‐au zis : Noi am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască. Și Iosif le‐a zis : Oare tâlcuirile nu sunt ale lui Dumnezeu? Istorisiți‐mi‐l, rogu‐vă. 9 Și mai marele paharnicilor a istorisit visul său lui Iosif și i‐a zis: În visul meu iată era o vie înaintea mea. 10 Și în vie erau trei vițe și se făcea că au înmugurit și au înflorit și ciorchinele lor au dat struguri copți. 11 Și paharul lui Faraon era în mâna mea și am luat strugurii și i‐am stors în paharul lui Faraon și am dat paharul în mâna lui Faraon. 12 Și Iosif i‐a zis : Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei vițe sunt trei zile. 13 Încă trei zile și Faraon îți va înălța capul și te va așeza iarăși în locul tău și vei da paharul în mâna lui Faraon în felul de mai înainte, când erai paharnicul său. 14 Dar adu‐ți aminte de mine când îți va fi bine și arată îndurare față de mine, te rog, și fă pomenire de mine la Faraon și scoate‐mă din această casă. 15 Căci cu adevărat am fost furat din țara Evreilor și nici aici n‐am făcut nimic ca să mă pună în groapă. 16 Și văzând mai marele pitarilor că tâlcuirea era bună, a zis lui Iosif: Și eu eram în visul meu și iată trei coșuri cu pâine albă erau pe capul meu. 17 Și în coșul de deasupra era din tot felul de prăjituri pentru Faraon și păsările le mâncau din coșul de pe capul meu. 18 Și Iosif a răspuns și a zis : Aceasta este tâlcuirea lui: cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Încă trei zile și Faraon îți va înălța capul de pe tine și te va spânzura pe un lemn și îți vor mânca păsările carnea de pe tine. 20 Și a fost așa : a treia zi , ziua nașterii lui Faraon, el a făcut un ospăț tuturor robilor săi și a înălțat capul mai marelui paharnicilor și capul mai marelui pitarilor printre robii săi. 21 Și pe mai marele paharnicilor l‐a așezat iarăși în păhărnicia lui și el a dat paharul în mâna lui Faraon. 22 Iar pe mai marele pitarilor l‐a spânzurat, cum le tâlcuise Iosif. 23 Dar mai marele paharnicilor nu și‐a adus aminte de Iosif și l‐a uitat.
O Iosif tălmăčil le sune ando phandaimos.
1 Pala xançî čiro, kărdilea kă o taxtainiko thai o manŕari le thagarinehko le Ejiptohko, xolearde pehkă stăpînos, o thagar le Ejiptohko.
2 O Faraono xoleailo pe lehkă kola dui barămanuši: po mai baro le taxtaiengo thai po mai baro le manŕăngo.
3 Thai thodea te aven arakhade ando khăr lešerobarehko le kătanengo, ando phandaimos, ando than kai sas phandado o Iosif.
4 O šerobaro le kătanengo, thodea le tala o arakharimos le Iosifohko, kai kandelas paša lende; thai bešline mai but čiro ando phandaimos.
5 O taxtari thai o manŕari le thagarehko le Ejiptohko, kai sas phandade ando phandaimos, dikhline ando suno ande khă reat lidui po khă suno, ta sakogodi po khă suno, kai daštilas te aveles khă drabarimos nemaiašundino.
6 O Iosif, kana avilo lende koa desoŕo, dikhlea pe lende; thai dikhlea le xoleariči.
7 Atunčeara pušlea le maibarăn le Faraonohkă, kai sas lesa ando phandaimos lehkă stăpînohko, thai phendea lengă: „Sostar san kadea dă xoleariči ades?”
8 On phende lehkă: „Dikhleam khă suno thai nai khonikh te phenel amengă les.” O Iosif pehendea lengă: „O Le phendimata sî le Devllehkă. Phenen mangă tumaro suno.”
9 O maibaro le taxtearengo, phendea pehko suno le Iosifohkă, thai phendea lehkă: „Ade muŕo suno kărdeolas pe kă angla mande sas khă răz.
10 E răz kadea sas la trin ŕaioŕa. Kana lea te den anda late lăstarea, pîtărdili lati lulludi, thai o čioršino kărdea drakha pakă.
11 O taxtai le Faraonohko sas ande muŕo vast. Lem le drakha, linčeardem le ando taxtai le Faraonohko, thai thodem o taxtai ando vast le Faraonohko.”
12 O Iosif pehendea lehkă: „Dikta o ameazaimos le sunehko. Le trin ŕaioŕa sî trin des.
13 Pa trin des o Faraono ankalavela tu andoa phandaimos, thai thola tu pale ande teo kandimos, thai thosa pale o taxtai ando vast le Faraonohko, sar kărăsas mai anglal, kana sanas lehko textarii.
14 Ta te anes tukă godi i pa mande, kana avesa lošalo, thai sîkav, rudi tu, lašimos i mandar; tho kă divano lašo anda mande angloa Faraono, thai ankalau ma andoa khăr kadoa.
15 Kă sîmas lino la zorasa andoa čem le Evreiengo, thai orta koče, či kărdem khanči kaste avau šudino ando phandaimos.
16 O maibaro manŕari, dikhlindoi kă o Iosif dea khă tălmăčirea kai bukurisardea, phendea: „Dikta, i muŕo suno, kărdeolas pe kă phiravau trin košurea manŕăsa parnesa pe muŕo šero.
17 Ando košo o mai oprall sas sako modea xabinatăngo anda o Faraono: guglimata pekă ando bou; thai le čiriklea xanas andoa košo kai sas mai opral pa muŕo šero.”
18 O Iosif phendea: „Dikta lehko ameazaimos. Kola trin košurea sî trin des.
19 Pa trin des, o Faraono lela te šero, amblavela tu khă kaštestar, thai teo mass xanales le čiriklea.”
20 O trito des, sas o des le Faraonohko. O dea khă bari govia sa pehkă kanditoarengă; thai ankaladea avri andoa phandaimos le maibarăs pa le teaxtearea thai le maibarăs meanŕari, angla sa pehkă kanditorea:
21 thai le maibarăs teaxteares thodea les pale ande pehko kandimos le taxtarehko, kaste thol o taxtai ando vast le Faraonohko;
22 ta le maibarăs manŕari ambladea les, pala o phendimos kai deasas le o Iosif.
23 O maibaro teaxtarengo či mai andea pehkă godi koa Iosif. Bîstărdea les.