Vărsarea Duhului și harului
1 Și acum, ascultă, Iacove , robul meu, și tu, Israele, pe care te‐am ales: 2 Așa zice Domnul care te‐a făcut și te‐a întocmit din pântece, cel ce te ajută: Nu te teme, robul meu, Iacov, și tu, Ieșurun , pe care te‐am ales. 3 Căci voi turna apă pe cel ce este însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul meu peste sămânța ta și binecuvântarea mea peste urmașii tăi: 4 Și vor răsări printre iarbă ca sălciile lângă pâraiele de apă. 5 Unul va zice: Eu sunt al Domnului. Și altul se va numi cu numele lui Iacov. Și un altul va scrie cu mâna sa: Al Domnului! Și se va numi cu numele lui Israel. 6 Așa zice Domnul, Împăratul lui Israel, și Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: Eu sunt cel dintâi și eu sunt cel din urmă și afară de mine nu este Dumnezeu. 7 Și cine ca mine va chema și va spune, și o va înșira pentru mine, de când am rânduit pe poporul cel vechi? Să spună ei lucrurile viitoare și cele ce se vor întâmpla. 8 Nu te teme nici nu te înspăimânta! Oare nu te‐am înștiințat eu de atunci și n‐am spus? Și voi sunteți martorii mei. Este oare alt Dumnezeu afară de mine? Da, nu este nicio Stâncă: eu nu cunosc niciuna. 9 Ceice întocmesc un chip cioplit, toți sunt deșertăciune și lucrurile în care se desfată nu folosesc; ei înșiși sunt martorii lor, că nu văd, nici nu cunosc, ca să se rușineze. 10 Cine a întocmit un dumnezeu sau un chip cioplit turnat, care nu este de niciun folos? 11 Iată, toți tovarășii lui vor fi rușinați și meșterii lui sunt doar oameni. Să se adune toți împreună, să se scoale: se vor teme, se vor rușina împreună. 12 Fierarul are un foarfece și lucrează cu cărbuni și‐l fățuiește cu ciocanele și‐l lucrează cu brațul său cel tare; dar e flămând și tăria lui slăbește; nu bea apă și obosește. 13 Lemnarul întinde dreptarul, îl înseamnă cu condeiul, îl netezește cu linia, îl înseamnă cu compasul și‐l face după chipul unui om, după frumusețea de om ca să locuiască într‐o casă. 14 Iși taie cedrii, își ia un gorun și un stejar, și‐l întărește pentru sine din copacii pădurii: sădește un brad și ploaia îl face să crească. 15 Și va sluji omului la ars și ia din el și se încălzește; da, îl aprinde și coace pâine: și face și un dumnezeu și i se închină. Îl face chip cioplit și cade jos înaintea lui! 16 O parte din el o arde în foc; cu o parte din el mănâncă apoi carne; frige friptură și se satură și se încălzește și zice: Aha, m‐am încălzit, am văzut focul. 17 Și cu rămășița din el face un dumnezeu, chiar chipul său cioplit; cade jos înaintea lui, și i se închină, și i se roagă și zice: Scapă‐mă, căci tu ești dumnezeul meu! 18 Ei nu cunosc și nu înțeleg: căci El le‐a tencuit ochii ca să nu vadă și inimile ca să nu înțeleagă. 19 Și niciunul n‐o ia la inimă , nici nu este cunoștință și înțelegere ca să zică: Am ars o parte din el în foc, și am și copt pâine pe cărbunii lui; am fript carne și am mâncat‐o: și cu rămășița din el să fac o urâciune? Să cad jos la un butuc de lemn? 20 Paște cenușă: o inimă amăgită l‐a rătăcit ca să nu‐și poată scăpa sufletul, nici să zică: Oare nu este o minciună în dreapta mea? 21 Ține minte acestea, Iacove și Israele, căci tu ești robul meu. Eu te‐am întocmit; tu ești robul meu Israele; nu vei fi uitat de mine. 22 Eu am șters fărădelegile tale, ca un nor gros și ca pe un nor, păcatele tale. Întoarce‐te la mine, căci eu te‐am răscumpărat. 23 Cântați , ceruri, căci Domnul a făcut aceasta. Strigați, locurile de jos ale pământului! Izbucniți în cântare de bucurie, voi munților, pădurilor și orice copac din ele! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov și se va slăvi în Israel. 24 Așa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, și cel ce te‐a întocmit din pântece: Eu sunt Domnul, care a făcut toate; care singur a întins cerurile, care prin mine însumi am lățit pământul; 25 care zădărnicește semnele mincinoșilor și face pe ghicitori nebuni, care întoarce înapoi pe cei înțelepți și le prostește cunoștința; 26 care întărește cuvântul robului său și împlinește sfatul solilor săi; care zice Ierusalimului: Vei fi locuit! Și cetăților lui Iuda: Veți fi zidite și le voi ridica dărâmăturile; 27 care zice adâncului: Usucă‐te și‐ți voi seca râurile; 28 care zice despre Cir: El este păstorul meu și el va îndeplini toată plăcerea mea. Și care zice Ierusalimului: Vei fi zidit. Și templului: Ți se vor pune temeliile.
1 „Ašunta Iakove, Muŕo robo, Israelona, saves alosardem tu!
2 Kadea delduma o Rai, kai kărdea tu thai alosardea tu, thai sao dă kata teo kărdimos sî o nikărditorii tiro: „Na dara khančestar, Iakove Muŕo robo, Israelona Muŕo kai alosardem tu.
3 Kă šoraua paia pe sai phuw e trušali thai nanilašurea pe phuw e šuti; šoraua o Duxo Muŕo pa tiri sămînça, thoa dimosduma Muŕo pal gloate tiră,
4 thai lulludearăna sar le fire la čeareakă maškar le paia, sar le sălčii paša le paioŕal le paiehkă.
5 Iekh phenela: „Me sîm le Raiehko!” Aver bušola le anavesa le Iakovohkărăsa; ta aver ramola pehkă vastesa: „Le Raiehko sîm!” Thai avela pativalo le anavesa le Israelohkărăsa.”
6 „Kadea delduma o Rai, o Thagar le Israelohko thai o Potinditorii lehko, o Rai le oštirengo: „Me sîm Kukoa dăanglal thai Kukoa dăpalal, thai avri anda Mande, nai aver Dell.
7 Kon kărdea prooročimata sar Mande (te phenel thai te čeačearăl Mangă!), dă kana kărdem le manušen anda le čirurea le purane? Te vestisarăl o aviimos thai so sî te kărdeol pe!
8 Na daran, thai na isdran; kă či vestisardem tukă thai či phendem tukă Me dămult e buti kadea? Tume san Mîŕă dikhlitorea! Ta sî aver Dell avri Mandar? Nai aver Kotorbaŕăhko, či prinjeanau aver!
9 Kola kai kărăn idolea, saoŕă sî khančimos, thai le mai šukar butea lengă či kanden khanxčeste. On orta phenen e buti kadea: nai le či dikhlimos, či prinjeandimos, orta kaste ašen lajavehkă.
10 Kon sî kodoa kai te kărdino khă del, or te šordino khă idolo, thai te na çîrdino či khă valoso anda leste?
11 Dikta, sal rudimatorea lengă ašena lajavehkă, kă orta lengă butearea nai dă sar manuši; te tiden pe saoŕănça, te avenanglal, thai saoŕă isdrana thai avena pherdine lajav.
12 O sastrearii kărăl khă tover, butearăl angarănça, thai malaveles thai deles khă tipo andoa čiokano, thai kărăl buti la zorasa le vastesti; ta kana sî lehkă bokh sî bi zorako; kana či pel pai sî strandino zorăndar.
13 O kaštearii tinzol e dori, kărăl khă sămnomos le krionosa, fălçuil o kašt kha rîndeauasa, thai sămnol lehko barimos khă kompasosa; kărăl khă tipo manušehko, khă tipo mundro manušehko, kaste bešel ando khăr.
14 Šinel pehkă čedrea, gorunea thai stejearea, kai alosarăl pehkă le andal kašt andoa văši. Tholandephuw braduri, thai o brîšind kărăle te bareon.
15 Le kašt kadala kanden le manušehkă andoa phabarimos, o lel le thai tateol lença. Thole pe iag, kaste pekăl manŕo, thai sa anda lende kărăl i khă del savehkă rudil pe, kărăl pehkă anda lende khă idolo, thai delčeanga angla leste!
16 Ăkh rig andoa kašt kadoa phabarăles, kha rigasa părisarăl mas, lašarăl khă petimos, thai čeaileol; i tateol, thai phenel: „Xa, xa!” tatilem, atearau e iag!”
17 Ta sosa mai ašel, kărăl pehkă khă del, lehko idolo. Delčeanga angla leste, rudil pe, akharăles, thai çîpil: „Skăpisar ma kă tu san o del muŕo!”
18 On či prinjeanen thai či atearăn, kă astardi'le lengă iakha, kaste na dikhăn, thai o illo, kaste na atearăn.
19 Či iekh či šol pe ande peste orta, thai nai les godi, či prinjeandimos, te phenel: „Phabardem khă rig anda leste ande iag, pekhlem manŕo pel angar, peklem mas thai xalem les: thai te kărau andai kolaver rig khă skîrba? Te rudi ma angla khă kotor kaštehko?”
20 O čeaileol le ušarăsa, lehko illo o xoxadino nigră les ando xasardimos, kaste na skăpil pehko duxo, thai te na phenel: „Ta nai ma ando vast khă xoxaimos?”
21 Nikăr godi kadala butea Iakove, thai tu, Israelona, kă san o robo Muŕo. Me kărdem tu, tu san o robo Muŕo, Israelona, na bîstăr Ma!
22 Me khosau te bikrisa sar khă noro, thai le bezexa sar khă buŕ: ambolde tu Mande, kă Me potindem tu.”
23 Bukurin tume čerurina! Kă o Rai kărdea buti; bašen vesălimastar, andraimata la phuweakă! Xuten andel çîpimata bukurimahkă, baŕbară! Thai i tume văšealelor, sal kaštença tumarănça! Kă o Rai potindea le Iakovos, sîkadea Pesti slava ando Israelo.
24 Kadea delduma o Rai, o Potinditorii tiro, Kukoa kai kărdea tu ando păŕ tea deiako: „Me, o Rai, kărdem sa kadala butea, Me korkoŕo pîtărdem le čerurii, Me tinzosardem e phuw. Kon sas Mança?
25 Me lopînzî le sămnuri le prooročengă le xoxamne, thai sîkavau sar athaditmahkă le drabarnen; kărau kolen le xaranen te den parpale, thai paruvau lengo jeanglimos ando dilimos.
26 Ta zurearau o divano le robohko Mîŕăhko, thai pherau so prooročin Mîŕă traditorea; Me phenau poa Ierusalimo: „Avela bešlino,” thai pal četăçi le Iudahkă: „Avena vazdine pale, thai vazdau lengă peradimata!”
27 Me phenau le andraimahkă: „Šuteo ta, thai šutearaua te nanilašurea.”
28 Me phenau poa Čiro: „O sî Muŕo bakreari, thai o pherăla soa kamimos Muŕo; thai o phenela poa Ierusalimo: „Te avel vazdino pale!” Thai poa Templo: „Te thon pe lehkă temelii!”