Pieirea îndârjitului Babilon
1 Coboară‐te și șezi în țărână, fecioară, fată a Babilonului! Șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi plăpândă și gingașă. 2 Ia râșnița și râșnește făină! Ridică‐ți mahrama, suflecă‐ți poalele! Dezgolește‐ți șoldul, treci râurile! 3 Goliciunea ta se va dezgoli, da, rușinea ta se va vedea. Voi face răzbunare și nu voi cruța pe nimeni. 4 Răscumpărătorul nostru, Domnul oștirilor este numele lui, Sfântul lui Israel. 5 Șezi tăcând și intră în întuneric, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi Doamna împărățiilor. 6 M‐am mâniat pe poporul meu, am pângărit moștenirea mea și i‐am dat în mâna ta; tu nu le‐ai arătat îndurare. Ai îngreuiat foarte mult jugul tău asupra bătrânului 7 și ai zis: Voi fi doamnă în veac. N‐ai luat aceste lucruri în inima ta, nici nu ți‐ai adus aminte de sfârșitul lor. 8 Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, care locuiești fără grijă, care zici în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine. Nu voi ședea văduvă și nu voi cunoaște pierderea de copii. 9 Dar amândouă acestea vor veni asupra ta într‐o clipă, într‐o singură zi: pierderea de copii și văduvia. Vor veni peste tine în plinătatea lor cu toată mulțimea farmecelor tale cu tot marele număr al descântecelor tale. 10 Căci te‐ai încrezut în răutatea ta. Ai zis : Nu mă vede nimeni. Înțelepciunea ta și cunoștința ta te‐au amăgit și ai zis în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine! 11 De aceea va veni răul peste tine, nu vei ști de unde se ridică; și va cădea peste tine nevoia pe care n‐o vei îndepărta și pustiirea pe care n‐ai bănuit‐o va veni peste tine deodată. 12 Stai acum cu descântecele tale și cu mulțimea farmecelor tale, cu care te‐ai muncit din tinerețea ta. Poate vei trage vreun folos din ele, poate vei băga groază. 13 Ești obosită de mulțimea sfaturilor tale. Să se scoale acum și să te mântuiască cei ce împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine! 14 Iată, vor fi ca miriștea : focul îi va arde. Nu vor putea să se izbăvească de sub puterea flăcării: nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc ca să stea înaintea lui. 15 Așa îți vor fi aceia cu care te‐ai ostenit, cu care ai negustorit din tinerețea ta. Fiecare se va trage la o parte, nu este nimeni să te mântuiască.
1 „Uli ta thai beši ande poši, šeibari, le Babilonosti; beši pe phuw, bi skamin raimahko, šei le Xaldeiendii; kă či mai phenena tukă saioŕî thai čeailimasti.
2 Lel baŕ la moarakă, thai măčinisar aŕo; ankalau ti kasînka, vazde e podi tea ŕoteati, sîkau te pînŕă, nakh le nanilašuri!
3 O nandimos sîkadeola pe tukă, thai dičiola pe teo lajau. Amboldaua, thai či mekaua khanikas.”
4 „O Potinditorii amaro bušol o Rai le oštirengo, o Sfînto le Israelohko.”
5 „Beši ande khă kolço, thai ašimuto, šei le Xaldeiendi! Kă či mai phenena tukă e thagrni le thagarimatăndi.
6 Xolleailemas po poporo Muŕo, pîngărisardemas Mîŕo mandimos, thai demas le ande teo vast: ta tut nas tu milla lendar, ta mekleanlezurales tala o hamo o zurallo le phurăhko.
7 Tu phenesas: „Andel veakuri avaua thagarni!” thai či dean tu godi, čina či dikhleanandosuno kă e buti kadea sî te isprăvil pe.
8 Ašunta akana, tu kutea dini le čeailimatăndi, kai bešes bi grijako thai phenes ande teo illo: „Me, thai dă sar me či avaua čiăkhdata phiwli, thai či avaua čiăkhdata bi šavengo!”
9 Thai varesar kadala dui butea kărdeona pe tukă andakhdata, thai sa ande kodoa des: i o xasrdimos le šavengo thai i o phiwllimos; perăna pa tute barea zorasa, ande xolli ka sa te drabardimata thai le but tiră fermečea.
10 Kă pateasas tu ande teo nasulimos thai phenesas: „Khonikh či dikhăl ma!” O xaraimos thai o prinjeandimos tiro xoxadine tu, ta phenesas ande teo illo: „Me thai dă sar me.”
11 Anda kodea o bibaxtalimos avela pa tute, bi te dikhăs lehkă zorea; e arman perăla pa tute, bi te dašti împătisla; thai andakhdata avela pa tute o xasardimos, ande biajukărimaste.
12 Av kadeadar te drabardimatănça thai le butimasa te farmečença, savengă dean ti buti dă anda teo tărnimos; dašti kă çîrdesa vokh valoso anda lende, daštisa kă kărăsa.
13 Ašadilean sa pušlindoi: te ušten kadedar thai te skăpin tu kola kai xulaven o čerii, kai pîndin le čeraia, kai vestin, palal šon le neve, so sî te kărdeol pe tukă!
14 Dikta le, arăsline sar e mirištea, kai phabarăla e iag, thai či va skăpina pesti čivava andal pare: kă či avela sar khă angar, ka sao tateol varekon, či khă iag, ka savi te bešel.
15 Kadea avela e bax kolendi kai ašadeosas te pušes le. Thai kola kai kărdean bitindimos lença ande teo tărnimos phaŕadeona sakogodi ande khă rig: thai či avela khonikh kai te avel tukă ando kandimos.”