Ieremia 51

1 Așa zice Domnul: Iată, voi scula un vânt nimicitor împotriva Babilonului și împotriva celor ce locuiesc în inima împotrivitorilor mei. 2 Și voi trimite la Babilon străini care‐l vor vântura și‐i vor goli țara. Căci în ziua necazului vor fi împotriva lui de jur împrejur! 3 Să‐și întindă arcașul arcul împotriva celui ce‐l întinde și împotriva celui ce se îngâmfă în ziua sa! Nu cruțați pe tinerii săi. Nimiciți‐i toată oastea. 4 Și vor cădea uciși în țara haldeilor și străpunși pe ulițele sale. 5 Căci Israel nu este părăsit, nici Iuda de Dumnezeul său, de Domnul oștirilor, deși țara lor este plină de vină împotriva Sfântului lui Israel. 6 Fugiți din mijlocul Babilonului și scăpați‐vă fiecare viața; nu fiți pierduți în nelegiuirea lui, căci aceasta este vremea răzbunării Domnului. El îi va da o răsplată. 7 Babilonul a fost un potir de aur în mâna Domnului, care îmbăta tot pământul. Din vinul lui au băut neamurile. De aceea neamurile au înnebunit. 8 Deodată a căzut Babilonul și s‐a prăbușit! Urlați asupra lui! Luați leac alinător pentru durerea lui, poate că se va vindeca. 9 Am căutat să vindecăm Babilonul, dar nu s‐a vindecat. Părăsiți‐l , să ne ducem fiecare la țara sa! Căci judecata lui ajunge până la ceruri și se înalță până la nori. 10 Domnul a scos dreptățile noastre: veniți și să spunem în Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru. 11 Ascuțiți săgețile, apucați pavezele! Domnul a deșteptat duhul împăraților mezilor, pentru că gândul său este împotriva Babilonului ca să‐l nimicească. Căci este răzbunarea Domnului, răzbunarea templului său. 12 Ridicați un steag împotriva zidurilor Babilonului, întăriți paza, puneți străjeri, pregătiți pândași! Căci Domnul a gândit și a făcut ce a vorbit împotriva locuitorilor Babilonului. 13 O, tu , cel ce locuiești pe ape multe, bogat în vistierii, ți‐a venit sfârșitul, măsura lăcomiei tale. 14 Domnul oștirilor s‐a jurat pe sine, zicând : De nu te voi umple de oameni ca de lăcuste și de nu vor ridica un strigăt de război împotriva ta. 15 El a făcut pământul cu puterea sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea sa și a întins cerurile cu priceperea sa. 16 La sunetul glasului său este un vuiet de ape în ceruri și el ridică nori de la marginea pământului; el face fulgerele pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale. 17 Orice om a ajuns dobitoc și n‐are nicio cunoștință; orice argintar este rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în ele. 18 Ele sunt deșertăciune, lucru de amăgire; la vremea cercetării lor se vor pierde. 19 Partea lui Iacov nu este ca ele. Căci El este cel ce a întocmit toate lucrurile și Israel este seminția moștenirii lui: numele lui este Domnul oștirilor. 20 Tu ești ciocanul meu și armele de război: și prin tine voi sfărâma neamurile și prin tine voi strica împărățiile. 21 Și prin tine voi sfărâma calul și pe călărețul său; 22 și prin tine voi sfărâma carul și pe cârmuitorul lui; și prin tine voi sfărâma pe bărbat și pe femeie; și prin tine voi sfărâma pe bătrân și pe tânăr; și prin tine voi sfărâma pe fecior și pe fecioară; 23 și prin tine voi sfărâma pe păstor și turma sa; și prin tine voi sfărâma pe plugar și perechea lui de boi; și prin tine voi sfărâma pe cârmuitori și căpetenii. 24 Și voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeei tot răul pe care l‐au făcut în Sion, înaintea ochilor voștri, zice Domnul. 25 Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, zice Domnul, care nimicești tot pământul. Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi prăvăli de pe stânci și te voi face un munte ars. 26 Și nu se va lua din tine piatră de unghi, nici piatră de temelii, căci vei fi pustiiri veșnice, zice Domnul. 27 Ridicați un steag în țară, sunați din trâmbiță între neamuri, pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, ale Miniului și ale Așchenazului! Puneți împotriva lui o căpetenie. Faceți să înainteze caii ca lăcustele zbârlite! 28 Pregătiți împotriva lui neamurile, pe împărații Mediei, pe căpitanii lor și pe căpeteniile lor și toată țara stăpânirii lor. 29 Și țara se cutremură și este în chin de naștere! Căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc ca să prefacă pământul Babilonului în pustie fără locuitor. 30 Vitejii Babilonului au încetat să se bată. Ei stau în întărituri, le‐a pierit puterea, sunt ca femeile; locuințele lor ard, s‐au rupt zăvoarele lor. 31 Alergător întâmpină pe alergător și vestitor întâmpină pe vestitor ca să spună împăratului Babilonului că cetatea lui este luată de la capăt la capăt 32 și trecătorile sunt luate și au ars cu foc bălțile și bărbații de război s‐au îngrozit. 33 Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie la vremea când se calcă . Încă puțin și va veni vremea secerișului său. 34 Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m‐a mâncat , m‐a nimicit, m‐a făcut un vas gol, m‐a înghițit ca un balaur, și‐a umplut pântecele cu desfătările mele, m‐a alungat. 35 Asuprirea mea și carnea mea să fie asupra Babilonului, va zice locuitoarea Sionului. Și: Sângele meu să fie asupra locuitorilor din Haldeea, va zice Ierusalimul. 36 De aceea așa zice Domnul: Iată, voi lua în mână pricina ta și voi răzbuna răzbunarea ta și‐i voi usca marea și‐i voi seca izvorul. 37 Și Babilonul va fi grămezi, un locaș al șacalilor, de groază și de fluierare, fără locuitor. 38 Vor răcni toți ca leii tineri, vor striga ca puii de leu. 39 Când vor fi înfierbântați, le voi pregăti băutura și‐i voi îmbăta ca să se înveselească și să doarmă un somn veșnic și să nu se mai deștepte, zice Domnul. 40 Îi voi coborî ca pe miei la junghiere, ca pe berbeci și țapi. 41 Cum s‐a luat Șeșacul ! Și cum s‐a prins fala întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri! 42 Marea s‐a înălțat peste Babilon, s‐a acoperit de mulțimea valurilor ei. 43 Cetățile sale au ajuns o pustie, un pământ sec și o pustietate, un pământ în care nu locuiește niciun om și nici fiu de om nu trece prin el. 44 Și voi pedepsi pe Bel în Babilon și voi scoate din gura lui ce a înghițit. Și popoarele nu se vor mai îngrămădi la el și zidul Babilonului va cădea. 45 Ieșiți din mijlocul lui, poporul meu! Și mântuiți‐vă fiecare sufletul de aprinderea mâniei Domnului! 46 Ca nu cumva să vi se moaie inima și să vă temeți de zvonul care se va auzi pe pământ; căci va veni un zvon într‐un an și după aceea alt zvon la anul și va fi asuprire pe pământ, domn împotriva altui domn. 47 De aceea iată, vin zile și voi face judecată asupra chipurilor cioplite ale Babilonului și toată țara lui va fi rușinată și toți ucișii lui vor cădea în mijlocul lui. 48 Și cerurile și pământul și tot ce este în ele vor cânta de bucurie asupra Babilonului. Căci pustiitorii vor veni împotriva lui de la miazănoapte, zice Domnul. 49 După cum Babilonul a făcut să cadă ucișii lui Israel, tot așa vor cădea la Babilon ucișii întregului pământ. 50 Voi, cei scăpați de sabie, fugiți! Nu stați! Aduceți‐vă aminte de departe de Domnul și să se suie Ierusalimul în inima voastră. 51 Suntem rușinați , căci am auzit ocări; rușinea ne‐a acoperit fețele; căci străinii au intrat în locașurile sfințite ale casei Domnului. 52 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, și îmi voi face judecată asupra chipurilor sale cioplite și în toată țara sa vor geme cei răniți de moarte. 53 Să se înalțe Babilonul până la ceruri și să‐și întărească înălțimea tăriei sale: totuși, de la mine va veni un pustiitor împotriva lui, zice Domnul. 54 Un glas de strigare din Babilon și prăpăd mare din țara haldeilor! 55 Căci Domnul pustiește Babilonul și a pierdut din mijlocul său glasul cel mare. Și valurile lor mugesc ca niște ape mari, se aude vuietul glasului lor. 56 Căci pustiitorul a venit împotriva lui, împotriva Babilonului, și vitejii săi sunt prinși, arcurile lor s‐au frânt. Căci Domnul Dumnezeul răsplătirilor le răsplătește. 57 Și voi îmbăta pe mai marii săi și pe înțelepții săi și pe dregătorii săi și pe căpeteniile sale și pe vitejii săi și vor dormi somnul de veci și nu se vor deștepta, zice Împăratul , numele lui este Domnul oștirilor. 58 Așa zice Domnul oștirilor: Zidul cel lat al Babilonului va fi ras cu desăvârșire și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc; și popoarele se vor osteni pentru deșertăciune și neamurile pentru foc și vor fi obosite. 59 Cuvântul pe care l‐a poruncit Ieremia prorocul lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când a mers la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în anul al patrulea al domniei sale; iar Seraia era cel mai mare cămăraș. 60 Și Ieremia a scris într‐o carte tot răul care era să vină asupra Babilonului: toate aceste cuvinte care sunt scrise împotriva Babilonului. 61 Și Ieremia a zis lui Seraia: Când vei veni la Babilon, vezi și citește toate cuvintele acestea. 62 Și să zici: Doamne, tu ai vorbit împotriva locului acestuia că‐l vei nimici așa încât să nu fie locuitor în el de la om până la dobitoc, ci să fie o pustie veșnică. 63 Și va fi așa : când vei sfârși de citit cartea aceasta, să legi de ea o piatră și s‐o arunci în mijlocul Eufratului. 64 Și să zici: Așa se va cufunda Babilonul și nu se va scula din răul pe care‐l voi aduce asupra lui: și vor fi obosiți.