Ioan 12

1 Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți. 2 I‐au făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. 3 Maria deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului. 4 Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice: 5 Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci? 6 Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având punga, îndepărta cele aruncate în ea. 7 Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 9 Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe care îl sculase dintre cei morți. 10 Și mai marii preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr. 11 Căci din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.

12 A doua zi gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13 au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana , binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel. 14 Și Isus, găsind un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris: 15 Nu te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței. 16 Dar ucenicii săi n‐au înțeles acestea la început, ci când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea. 17 Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți. 18 Pentru aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta. 19 Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.

20 Și erau niște greci dintre cei ce se suie ca să se închine la sărbătoare. 21 Aceștia deci au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus. 22 Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus. 23 Iar Isus le răspunde zicând: A venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult. 25 Cine își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28 Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi. 29 Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit. 30 Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta , ci pentru voi. 31 Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Și eu îndată ce voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe toți la mine. 33 Iar aceasta o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară. 34 Deci gloata i‐a răspuns: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? 35 Isus deci le‐a zis: Lumina este între voi încă puțină vreme. Umblați cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36 Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a ascuns de ei.

37 Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne , cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului? 39 De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși: 40 Le‐a orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca. 41 Isaia a zis acestea pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el. 42 Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44 Și Isus a strigat și a zis: Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine. 45 Și cine mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine. 46 Eu am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47 Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu nu‐l judec; căci n‐am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48 Cine mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49 Căci eu n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce să zic și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.