Înmulțirea pâinilor
1 După acestea Isus a plecat dincolo de marea Galileei, care este marea Tiberiadei. 2 Și‐l urma gloată multă, căci vedea semnele pe care le făcea la cei bolnavi. 3 Și Isus s‐a suit în munte și acolo a șezut jos cu ucenicii săi. 4 Și Paștile, sărbătoarea iudeilor, erau aproape. 5 Isus deci, ridicându‐și ochii și văzând că vine spre el gloată multă, zice lui Filip: De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceștia? 6 Iar aceasta zicea ca să‐l încerce, căci el știa ce avea să facă. 7 Filip i‐a răspuns: De două sute de dinari pâini nu le ajung ca să ia fiecare puțin. 8 Unul dintre ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, îi zice: 9 Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești, dar ce sunt acestea la atâția? 10 Isus a zis: Faceți pe oameni să stea jos la masă. Și era iarbă multă în acel loc. Bărbații au șezut jos deci la masă în număr ca la cinci mii. 11 Isus a luat deci pâinile și după ce a mulțumit, a împărțit celor ce ședeau la masă; asemenea și din pești cât au voit. 12 Iar când s‐au săturat, zice ucenicilor săi: Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. 13 Deci le‐au strâns și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri din cele cinci pâini de orz care au prisosit celor ce au mâncat. 14 Oamenii deci când au văzut semnul pe care l‐a făcut, ziceau: Acesta este cu adevărat prorocul care vine în lume. 15 Isus deci cunoscând că au de gând să vină și să‐l ia cu sila ca să‐l facă împărat, s‐a tras iarăși la o parte în munte el singur.
Isus umblă pe mare
16 Și când s‐a făcut seară, ucenicii săi s‐au pogorât la mare. 17 Și au intrat în corabie și treceau dincolo de mare la Capernaum. Și se făcuse întuneric acum și Isus încă nu venise la ei. 18 Și marea s‐a întărâtat pentru că sufla un vânt mare. 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Isus umblând pe mare și apropiindu‐se de corabie și s‐au temut. 20 Iar el le zice: Eu sunt, nu vă temeți. 21 Voiau deci să‐l ia în corabie și îndată corabia a ajuns la pământul la care mergeau.
Pâinea vieții
22 A doua zi gloata care stătea dincolo de mare a văzut că nu fusese altă corăbioară acolo decât una și că Isus nu intrase în corabie cu ucenicii săi, ci ucenicii lui plecaseră singuri. 23 (Dar alte corăbioare de la Tiberiada veniseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce mulțumise Domnul). 24 Când a văzut deci gloata că Isus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat în corăbioare și au venit la Capernaum căutând pe Isus. 25 Și când l‐au găsit dincolo de mare, i‐au zis: Rabi, când ai ajuns aici? 26 Isus le‐a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mă căutați nu pentru că ați văzut semnele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‐ați săturat. 27 Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viață veșnică, pe care v‐o va da Fiul omului; căci pe el Tatăl, Dumnezeu, l‐a pecetluit. 28 I‐au zis deci: Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu? 29 Isus a răspuns și le‐a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în acela pe care l‐a trimis el. 30 I‐au zis deci: Ce semn faci tu deci ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi tu? 31 Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le‐a dat să mănânce pâine din cer. 32 Deci Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v‐a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea adevărată din cer. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii. 34 Au zis deci către el: Doamne , dă‐ne totdeauna această pâine. 35 Isus le‐a zis: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi și cine crede în mine nu va înseta niciodată. 36 Dar v‐am spus că m‐ați și văzut și nu credeți. 37 Tot ce‐mi dă Tatăl va veni la mine și nu voi scoate afară pe cel ce vine la mine. 38 Căci m‐am pogorât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m‐a trimis. 39 Și aceasta este voia celui ce m‐a trimis, ca să nu pierd nimic din tot ce mi‐a dat, ci să‐l înviez în ziua de apoi. 40 Căci aceasta este voia Tatălui meu ca oricine care vede pe Fiul și crede în el să aibă viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 41 Deci iudeii cârteau împotriva lui căci zisese: Eu sunt pâinea care s‐a pogorât din cer. 42 Și ziceau : Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi știm? Cum zice acum: M‐am pogorât din cer? 43 Isus a răspuns și le‐a zis: Nu cârtiți între voi. 44 Nimeni nu poate veni la mine dacă nu‐l atrage Tatăl care m‐a trimis și eu îl voi învia în ziua de apoi. 45 Este scris în proroci: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu . Oricine care a auzit de la Tatăl și a învățat, vine la mine. 46 Nu că a văzut cineva pe Tatăl, afară de cel ce este de la Dumnezeu, acesta a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun, cine crede are viață veșnică. 48 Eu sunt pâinea vieții. 49 Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. 50 Aceasta este pâinea care se pogoară din cer, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s‐a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veac; și pâinea pe care eu o voi da este carnea mea pentru viața lumii. 52 Iudeii deci se certau între ei zicând: Cum poate acesta să ne dea carnea lui s‐o mâncăm? 53 Isus deci le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veți mânca voi carnea Fiului omului și nu veți bea sângele lui, n‐aveți viață în voi inșivă. 54 Cine mănâncă deci carnea mea și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci carnea mea este adevărată mâncare și sângele meu adevărată băutură. 56 Cine mănâncâ deci carnea mea și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el. 57 După cum m‐a trimis pe mine Tatăl care trăiește și eu trăiesc din pricina Tatălui, așa cine mă mănâncă pe mine va trăi și el din pricina mea. 58 Aceasta este pâinea care s‐a pogorât din cer; nu cum au mâncat părinții voștri și au murit; cine mănâncă această pâine va trăi în veac. 59 Acestea le‐a zis în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
Unii ucenici îl părăsesc
60 Mulți deci dintre ucenicii lui, când au auzit, au zis: Cuvântul acesta este aspru, cine poate să‐l asculte? 61 Și Isus cunoscând în sine însuși că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le‐a zis: Aceasta vă face să vă poticniți? 62 Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu‐se unde era mai înainte? 63 Duhul este care face viu, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le‐am vorbit eu sunt duh și sunt viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa din început cine sunt care nu cred și cine este care avea să‐l dea prins. 65 Și zicea: Pentru aceasta v‐am spus că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu‐i este dat de la Tatăl. 66 De aceea mulți dintre ucenicii săi au plecat îndărăt și nu mai umblau cu el.
Mărturisirea lui Petru
67 Isus a zis deci celor doisprezece: Nu voiți să plecați și voi? 68 Simon Petru i‐a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice. 69 Și noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu. 70 Isus le‐a răspuns: Nu v‐am ales eu oare pe voi doisprezece? Și unul dintre voi este un diavol. 71 Iar el vorbea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul: căci acesta avea să‐l dea prins, el, unul dintre cei doisprezece.
O butimos le manŕăngo.
1 Pala kodea, o Isus gălo înteal la mareatar la Galeliatar, kai bušol e marea la Tiberiadei.
2 Khă bari gloata jealas pala Leste, anda kă dikhălas le sămnuri kai kărălas le maškar le nasfale.
3 O Isus ankăsto po baŕobaro, thai bešelas oče Pehkă jenença.
4 E Patradi, o prazniko le Iudeiengo, sas paše.
5 O Isus vazdea Pehkă iakha, thai dikhlea kă ăkh bari gloata avel karing Leste. Thai phendea le Filipohkă: „Katar avel ame te tinas manŕo kaste xan le manuši kadala?”
6 Phenelas e buti kadea kaste zumaveles, anda kă jeanelas so sî les ande godi te kărăl.
7 O Filip dea Les anglal: „O manŕo, kai daštisaras te tinas les duie šelença franči, či arăsăla ka sogodi anda lende te xan po xançorî.”
8 Iekh anda le jene Lehkă, o Andrei, o phral le Simon Petrohko, phendea Lehkă:
9 „Sî koče khă rakloro, kai sî les panji manŕă orzohkă thai dui maše; ta so sî kadala anda kaditi?”
10 O Isus phendea: „Phenen le manušengă te bešen tele. „Ando than kodoa sas but čear. Le manuši bešline tele, ando dindimos dă paše panji mii.
11 O Isus lea le manŕă, naisardea le Devllehkă, xuladea le jenengă, thal jene ulade le kolengă kai bešenas tele; sakadea, dine le i andal maše sode kambline.
12 Pala so čeailile, o Isus phendea Pehkă jenengă: „Tiden le prušuka kai ašile, kaste na xasaol khanči.”
13 Tidine le, thai pherdine dešudui košuri anda le prušuka kai ašile sas anda le panji manŕă orzohkă, pala so xalesas saoŕă.
14 Le manuši kodola, kana dikhline e minunea, kai kărdeasas la o Isus, phenenas: „Le čeačimasa, kadoa sî o prooroko kukoa ajukărdo ande lumea.”
15 O Isus, anda kă jeanelas so sî le ande godi te aven pala Leste te len Les la zorasa thai te kărăn Les Thagar, gă'lo pale koa baŕobaro, korkoŕo numai O.
O Isus phirăl pe marea.
16 Kana meklea pe e reat, le jene Lehkă uliste kai rig la mareati.
17 Ankăste ande khă bero, thai nakhănas e marea, kaste jean ando Kapernaum. Tuneričisaolas, thai o Isus sa či avilosas lende.
18 Phurdelas khă bravall zurali thai marea sas xoleariko.
19 Pala so çîrdine koa bero kam bištaipanji or treanda stadii, dikhline le Isusos phirindoi pe marea thai sar pašolas le berostar. Thai daraile.
20 Ta o Isus phendea lengă: „Me sîm, na daran!”
21 Kamenas te len Les ando bero. Thai o bero arăslo iekhatar ando than karing jeanas.
O manŕo la čivavako.
22 O nordo, kai ašilosas la kolavrea rigatar la mareako, šuteasas sama kă oče nas numai khă bero, thai kă o Isus či ankăstosas ando bero kadoa Pehkă jenença, thai le jene teleardesas korkoŕo lesa.
23 O duito des avilesas aver beruri andai Tiberiada, paše le thanestar kai xalesas on o manŕo, pala so o Rai naisardeasas le Devllehkă.
24 Kana dikhline le noroade kă či o Isus, či le jene nas oče, ankăste i on ande le beruri kodola, thai găline ando Kapernaum te roden le Isusos.
25 Kana arakle Les, înteal e marea, phende Lehkă: „Sîkaitorina, kana avilean koče?”
26 Čeačio phendimos, o Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes phenau tumengă, kă roden Ma na kă dikhlean ăl sămnuri, ta anda kă xalean anda le manŕă kodola, thai čeaililean.
27 Kărăn buti na andoa xabe kai nakhăl, ta andoa xabe, kai ašel anda e čivava e vešniko, thai savi del tumengă la o Šeau le manušehko; kă o Dadd, ta, orta o Dell, Les štampilisardea Les Pehka pečetasa.”
28 On phendine Lehkă: „So te kăras kaste pheras le butea le Devllehkă?.”
29 O Isus dea le anglal: „E buti kai mangăla o Dell sî kadea: te patean ande Kukoa, kai tradea les O.”
30 „Ta so sămno kărăs, Tu”, phende Lehkă on „kaste dikhas les, thai te pateas ande Tute? So butearăs Tu?
31 Amară dadda xaline mana ande pustia, pala sar sî ramome: „Dea le te xan manŕo andoa čeri.”
32 O Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă o Moise či dea tume o manŕo andoa čeri, ta o Dadd Muro del tume o čečio manŕo andoa čeri;
33 kă o Manŕo le Devllehko sî kukoa kai ulel andoa čeri, thai del la lumea e čivava.”
34 „Raia,” phendine Lehkă on, dea me orkana kadoa manŕo.”
35 O Isus phendea lengă: „Me sîm o Manŕo la čivavako. Kon avel Mande, či bokhauola čiăkhdata; thai kon pateal ande Mande, či trušaola čiăkhdata.
36 Ta phendem tumengă kă i dikhlean Ma, thai sa či patean.
37 Sa so del Ma o Dadd, arăsăla Mande; thai koles kai avela Mande či našavauales avri:
38 kă ulistem andoa čeri kaste kărau na Muŕo kamimos, ta o kamimos Kolehko kai tradea Ma.
39 Thai o kamimos Kolehko kai tradea Ma, sî te na xasarau khanči anda so dea Ma O, ta te uštevau les ando des kai avela.
40 O kamimos Mîŕă Daddehko sî kă orkon dikhăl le Šeaves, thai pateal ande Leste, te aveles čivava vešniko; thai Me ušteavaua les ando des kai avela.”
41 Le Iudeia bandearănas o nakh pe Leste, anda kă phendeasas: „Me sîm o manŕo kai ulisto andoa čeri.”
42 Thai phenenas: „Ta nai kadoa o šeau le Iosifohko, savehko dadd thai dei prinjeanas le? Sar ta phenel O: „Me ulistem andoa čeri?”
43 O Isus dea le anglal: „Na bandearăn andoa nakh maškar tumende.
44 Khonikh našti avel Mande, kana či çîrdeles o Dadd, kai tradea Ma; thai me ušteavaua les ando des kai avela.
45 Ande le prooročii sî ramome: „Saoŕă avena sîkade le Devllestar.” Kadea kă orkon ašundea le Daddestar, thai primisardea Lehko sîkaimos, avel Mande.
46 Na kă varekon dikhlea le Daddes, avri anda Kukoa kai avel kata o Dell; e, Kodoa dikhlea le Daddes.
47 Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă savo pateal ande Mande, sî les e čivava e vešniko.
48 Me sîm o Manŕo la čivavako.
49 Tumară dadda xaline mana ande pustia, thai mulline.
50 O Manŕo, kai ulel andoa čeri, sî kadea kărdo, kon xal anda leste, te na merăll.
51 Me sîm o Manŕo juvindo, kai ulisto andoa čeri. Te xala varekon andoa manŕo kadoa, traila ando veako; thai o manŕo, kai daua les Me, sî Muŕo stato, kai daua les anda e čivava la lumeati.”
52 Koa ašundimos kadale divanurengo, le Iudeia xanas pe maškar lende, thai phenenas: „Sar daštil o manuši kadoa te del ame Pehko stato te xas les?”
53 O Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă, kana či xana o stato le Šeavehko le manušehko, thai či pena o rat Lehko, nai tume čivava ande tumende.
54 Kon xal o stato Muŕo, thai pel o rat Muŕo, ašel ande Mande, thai Me ašeau ande Leste.
55 Kă o stato Muŕo sî čeačimasa khă xabe, thai o rat Muŕo sî čeačimasa khă pimos.
56 Kon xal o stato Muŕo, thai pel o rat Muŕo, ašel ande Mande, thai Me ašeau ande leste.
57 Pala sar o Dadd, kai sî juvindo tradea Ma Man, i Me traiu andoa Dadd, sa kadea, kon xal Ma Man, traila i o anda Mande.
58 Kadeadar sî o manŕo, kai ulisto andoa čeri, na sar e mana, kai xalela tumară dadda, thai sa mulline: kon xal o manŕo kadoa, traila ando veako.”
59 O Isus phendea lengă kadala butea ande khăngări, kana sîkavelas le manušen ando Kapernaum.
Unii jene Mekăn Les. O phendimos le Petrohko.
60 But anda le jene Lehkă, pala so ašundine kadala divanuri, phendine: „Kadoa divano sî but zuralo: kon dašti te răbdiles?”
61 O Isus, kai atearălas sa thai jeanelas kă Lehkă jene bandearănas o nakh andoa divano kadoa, phendea lengă: „Kadoa phendimos anda tumende sî khă doši ambladimasti?
62 Ta te dikhăna le Šeaves le manušehko ankăstindoi kai sas mai anglal?…
63 O Duxo sî kukoa kai del čivava, o mas nai klhančesko lašo; le divanuri, kai phendem tumengă le Me, sî duxo thai čivava.
64 Ta sî unii anda tumende kai či patean.” Kă o Isus jeanelas dă anglal kon sas kukola kai či pateanas, thai kon sas kukoa kai bitinela Les.
65 Thai mai phendea: „Orta anda kodea phendem tumengă kă khonikh našti avel Mande, kana nas lehkă dino Mîŕă Daddestar.
66 Anda e leaka kodea, but anda le jene Lehkă, găletar parpale, thai či mai phirănas Lesa.
67 Atunčeara o Isus phendea kolengă le dešdongă: „Tume či kamen te jeantar?”
68 „Raia,” phendea Lehkă o Simon Petro,” kaste te jeastar? Tu sîtu le divanuri la čivavakă vešniko.
69 Thai ame pateaiam, thai arasleam koa prinjeandimos kă Tu san o Kristoso, o Sfînto le Devllehko.”
70 O Isus dea le anglal: „Či alosardem tume Me tumen le dešuduien? Thai sa iekh anda tumende sî khă beng.”
71 Delasduma poa Iuda, o šeau le Simonohko Iskarioteano; kă o avela te bitine Les: o, iekh anda kukola le dešudui.