Iov se plânge de încercări
1 Mi s‐a dezgustat sufletul de viață; voi da curs slobod plângerii mele; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2 Voi zice lui Dumnezeu: Nu mă osândi; fă‐mă să știu pentru ce te cerți cu mine. 3 Oare îți place să apeși, să disprețuiești munca mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor răi? 4 Ai ochi de carne? Vezi tu cum vede omul muritor? 5 Sunt zilele tale ca zilele unui muritor? și anii tăi ca zilele omului? 6 de întrebi de nelegiuirea mea și‐mi cercetezi păcatul, 7 când știi că nu sunt un rău și că nimeni nu scapă din mâna ta? 8 Mâinile tale m‐au fățuit și m‐au întocmit de jur‐împrejur într‐un tot și tu mă înghiți! 9 Adu‐ți aminte , te rog, că tu m‐ai fățuit ca lutul: și mă vei preface tu iarăși în pulbere? 10 Oare nu m‐ai muls tu ca laptele și m‐ai închegat ca pe un caș? 11 M‐ai îmbrăcat cu piele și carne, m‐ai împletit cu oase și cu vine, 12 mi‐ai dat viață și îndurare și îngrijirile tale mi‐au păzit duhul. 13 Și aceste lucruri ascundeai în inima ta: știu că acesta era în tine. 14 Dacă am păcătuit, m‐ai și pândit și nu mă vei socoti nevinovat de nelegiuirea mea. 15 Dacă am făcut răutate, vai de mine! Dacă am mers drept , totuși nu mi‐aș ridica eu capul, sătul cum sunt de dispreț și văzându‐mi ticăloșia . 16 Și ea crește: mă urmărești ca un leu și‐ți arăți iarăși minunile tale în mine. 17 Îți înnoiești martorii împotriva mea, și‐ți înmulțești furia împotriva mea. Schimbări și o vreme de luptă este peste mine. 18 Și pentru ce m‐ai scos din pântece? Mi‐aș fi dat duhul și ochiul nu m‐ar fi văzut! 19 Aș fi fost ca și cum n‐aș fi fost; din pântece m‐ar fi dus în mormânt! 20 Oare nu sunt zilele mele puține? Să înceteze , să se îndepărteze și mă voi lumina puțin, 21 înainte de a mă duce ca să nu mă mai întorc, în țara întunericului și a umbrei morții; 22 țară întunecoasă ca întunericul gros al umbrei morții și unde nu este nicio rânduială și unde luminarea este ca întuneric gros.
1 Bizumade ma la čivavatar!
Dau drom slobodo mîŕă roimahkă,
daua duma ando kărtimos mîîră diiehko.
2 Me phenau le Devllehkă: „Na došar ma!
Sîkau mangă anda soste xas Tu mança!
3 Čeaileol Tu te tinuis,
te na dabadikhăs e făptura Te vastendi,
ando čiro so kărăs te străfeal Teo
lašimos pa o divano kolengo le jungalengo?
4 Ta sî tu iakha masăhkă,
or dikhăs sar dikhăl khă manuši?
5 Le des Tiră sî sar le des le manušehkă,
thai le bărši Tiră sar lehkă bărši,
6 kaste rodes e bikris mîŕî
thai te rodes mîŕî bezex,
7 kana jeanes mišto kă či sîm došallo,
thai kă khonikh našti skăpil ma anda Teo vast?
8 Te vast kărdine ma thai vazdine ma,
on kărdine ma peste sa…
Thai Tu te xasarăs ma!
9 An Tukă godi kă Tu kărdean ma sar e phuwgalbăno;
thai akana pale te paruves ma ande poši?
10 Či muljisardean ma sar o thud?
Či tegosardean ma sar khă tiral?
11 Xureadean ma morčeasa thai masăsa,
astardean ma kokalença thai vînença;
12 dean ma Teo laxšimos thai e čivava,
garadean ma le phurdimasa andoa kandimos thai o arakhaimos Tiro.
13 Dikta varesar so garavesas ande Teo illo,
dikta, jeanau akana, so sas tu ande godi:
14 kă, te bezexaraua, te les ma sama,
thai te na iertis muŕo bikrisînimos.
15 Kana sîm došallo, au mandar!
Kana sîm bidošallo, či zumavau te vazdau muŕo šero,
čeailo lajavestar thai spidino ando pîngărimos muŕo.
16 Thai kana zumavau te vazdau les,
phirăs pala ma sar khă leo,
malaves ma buteança mirazohkă,
17 Thos mangă anglal dui dikhlitorea pa mande,
bareol Ti xolli pa mande,
thai pherăs ma khă butimasa bibahtalimança.
18 Anda soste ankaladean ma andoa păŕ mîŕa deiako?
O, te mullino, thai iakh te na dikhlino ma!
19 Sahkă avaua i sar nahkă avau,
thai andoa păŕ mîŕa dako sahkă
nakhau ando thanlemullimahko!
20 Nai mîŕî des dîstul dă xançî?
Te mekăl ma kadea, te jealtar
mandar, thai te phurdau xançî,
21 anglal te jeautar, kaste na mai amboldau ma,
22 ando čem le tunerikohko thai la
ušaleatar le mullimasti,
ando čem kalimahko andră,
kai rail e ušal le mullimasti thai o bilašarimos,
thai kai e lumina sî sar o tuneriko!”