Iov se jelește despre nimicnicia omului
1 Omul născut din femeie este de puține zile și plin de necaz. 2 Răsare ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne. 3 Și tu îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă tragi la judecată cu tine? 4 Cine poate scoate un lucru curat din unul necurat! Nimeni! 5 Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă numărul lunilor lui este în mâna ta și i‐ai pus margini peste care să nu treacă: 6 Ia‐ți privirea de la el ca să se odihnească, până își va sfârși ziua ca un simbriaș . 7 Căci pentru copac este nădejde; dacă va fi tăiat , va odrăsli iarăși și mlădița lui nu va înceta. 8 Chiar dacă‐i îmbătrânește rădăcina în pământ și‐i piere trunchiul în țărână, 9 totuși la mirosul apei va înmuguri și va da ramuri ca un sad tânăr; 10 dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este? 11 Apele se duc din lac și râul seacă și se usucă: 12 așa și omul se culcă și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor. 13 O, de m‐ai ascunde în Șeol, de m‐ai ține în taină până‐ți va trece mânia! de mi‐ai rândui o vreme hotărâtă și ți‐ai aduce aminte de mine! 14 Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele aș aștepta până mi‐ar veni schimbarea. 15 M‐ai chema și ți‐aș răspunde: ai dori de lucrul mâinilor tale. 16 Dar acum îmi numeri pașii; nu pândești tu păcatul meu? 17 Călcarea mea de lege este pecetluită într‐un sac și cu adevărat îmi îngrămădești nelegiuirea. 18 Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei; 19 apele rod pietrele, valurile lor spală pulberea pământului; așa pierzi tu nădejdea omului. 20 Îl biruiești în veac și trece; îi schimbi fața și‐i dai drumul. 21 Fiii săi ajung în cinste și el nu știe; sunt coborâți și el nu află de ei. 22 Carnea lui suferă numai pentru el însuși și sufletul lui se va jeli numai pentru sine.
1 O manuši kărdilo andai juwli,
sî les e čivava tang, ta pherdi kăsnimata.
2 Kărdeol thai sî šindo sar khă lulludi;
3 Thai pa leste Tut sî Tu e iakh pîtărdi!
Thai man çîrdes ma kai kris Tusa!
4 Sar daštila te anklel anda khă manuši biujo khă manuši ujo?
Či daštil te anklel či iekh.
5 Kana le des lehkă sî mothodine,
kana dindean lehkă šon,
kana sămnosardean lehsti phuw kai našti nakhăla la,
6 ambolde Tukă barem o dikhlimos lestar,
thai deles meklimos,
te aveles barem o bukurimos kai sî le butearisăs koa gor le desăhko.
7 Khă kašt, sa mai sî les ajukărimos:
kă kana sî šindo, bareol pale,
thai pale del lulludimos.
8 Kana phurilo lehko angluminos andai phuw,
kana xasaol lehko stato ande poši,
9 zălenil pale andoa khandimos le paiehko,
thai del ŕaioŕa ta fal kă sas thodino neo.
10 Ta o manuši kana merăll, ašel tinzome;
o manuši, kana del pehko duxo, kai mai sî?
11 Sar xasaon i le paia andal iazuri,
thai sar staxol thai šuteon le nanilašuri,
12 kadea sovel i o manuši thai či mai uštel;
sode avena le čerurea, či mai uštel,
13 Uf! Te garavesa ma ando than le mullengo,
te thosa pa mande ji kana nakhăla Tukă e xolli,
thai te lašardino mangă khă čiro kana
anesa Tukă pale godi mandar!
14 Kana o manuši ăkhdata mullo daštila te mai juwindil,
sahkă mai çîrdau ajukărimos ande soa čiro mîŕă dukhăngo,
ji kana parugleola pe o bešlimos ande sao arakhadiuau.
15 Atunčeara akharăsa ma, thai daua Tu anglal,
thai sahkă avel Tukă doro la făpturatar Te vastendi.
16 Ta adesea dines mîŕî pašea,
17 le ušteaimata mîŕă la krisakă sî
bokoleardine ande khă tituša,
thai inventos bikrisa ando thodimos muŕo.
18 Sar peravel pe o baŕobaro thai xasaol,
sar xasaol o kotorlebaŕăhko anda lehko than,
19 sar sî o baŕ xalo le paiendar,
thai sar sî lini e phuw le nanilašostar:
kadea xasarăs Tu o ajukărimos le manušehko.
20 Phirăs pala leste sa andeiekh, thai jealtar;
rimosarăs lehko mui, thai pala kodea des les drom.
21 Te arăsăna le šave lehkă kai pativ, o či jeanel khanči;
Te sî dinelajavehkă, nai les jeanglimos.
22 Dăsar anda leste o atearăl le dukha ande lehko stato,
dăsar anda leste atearăltristomos ande pehko dii.”