Iov 31

1 Am făcut legământ cu ochii mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2 Căci care este partea de la Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3 Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4 Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5 Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6 să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7 Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8 atunci eu să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9 Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10 atunci nevasta mea să macine pentru un altul și alții să se plece peste ea! 11 Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători: 12 Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13 Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14 ce voi face când se va scula Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15 Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16 Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17 dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18 da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă ;… 19 dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20 dacă nu m‐au binecuvântat coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21 dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului , pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22 atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23 Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24 Dacă mi‐am făcut aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25 Dacă m‐am bucurat pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26 dacă m‐am uitat la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27 și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28 și aceasta ar fi o nelegiuire de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29 dacă m‐am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30 (da, n‐am dat voie cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31 dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32 Străinul deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33 dacă mi‐am acoperit ca Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34 pentru că mă temeam de marea mulțime și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35 O, de aș avea pe cineva să mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36 Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37 I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38 Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39 dacă i‐am mâncat roada lui fără plată și dacă am făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40 să‐mi răsară spini în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.