Iov deznădăjduit
1 Oare n‐are omul o viață de luptă pe pământ? Și nu sunt zilele lui ca zilele unui simbriaș? 2 Cum dorește robul după umbră și cum își așteaptă simbriașul simbria, 3 așa mi s‐au dat luni de amăgire , și mi s‐au numărat nopți de trudă. 4 Dacă mă culc, zic: când mă voi scula și își va încheia noaptea măsura? Și sunt sătul de frământări până în zorile zilei. 5 Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji de pământ, îmi crapă pielea și face puroi. 6 Zilele mele trec mai repede decât suveica țesătorului și se sfârșesc fără nădejde. 7 Ah, adu‐ți aminte că viața mea este o suflare; ochiul meu nu va mai vedea binele. 8 Ochiul celui ce mă privește nu mă va mai vedea; ochii tăi vor fi peste mine și nu voi mai fi. 9 Norul se împrăștie și trece; așa și cel ce se pogoară în Șeol nu se mai scoală. 10 Nu se mai întoarce la casa sa, și locul său nu‐l mai cunoaște. 11 De aceea nu‐mi voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu. 12 Oare sunt o mare, sau un balaur de mare, de pui străji în jurul meu? 13 Dacă zic: Mă va mângâia patul meu, culcușul meu îmi va alina durerea: 14 atunci mă înspăimânți prin visuri, mă îngrozești cu vedenii; 15 și sufletul meu alege sugrumarea, și mai bine moartea decât oasele mele! 16 M‐am scârbit ; nu voi trăi în veac! Lasă‐mă , căci zilele mele sunt o suflare ! 17 Ce este omul de‐l mărești și‐ți pui inima pe el, 18 și‐l cercetezi în fiecare dimineață și‐l încerci la fiecare clipă? 19 Pentru ce nu‐ți abați ochii de la mine și nu mă lași liniștit până îmi voi înghiți scuipatul? 20 Am păcătuit: ce ți‐am făcut? Păzitorule de oameni, de ce m‐ai făcut să fiu ținta loviturilor tale, de‐mi sunt o povară mie însumi? 21 Și pentru ce nu‐mi ierți păcatul meu și nu faci să treacă nelegiuirea mea? Căci acum mă voi culca în pulbere și mă vei căuta și nu voi mai fi.
O Iov biajukărdimahko.
1 E bax le manušesti pe phuw sî sar kha kătanati,
thai le des lehkă sî sar khă butearăsti koa des.
2 Sar rovel o robo palai ušal,
sar ajukrăl o buteari pehko potindimos,
3 kadea sî ma i man rig šonendar dukhaimahkă,
thai rig mîŕî sî reatea dukhadimahkă.
4 Sovau, thai phenau:
„Kana ušteaua?
Kana avela o gor la reateako?”
Thai čeailiuau kovleardimatăndar ji kana phaŕadeol o des.
5 O stato pherdeol mangă terme
thai kha koajasa phuwikani,
e morči phaŕol mangă thai pîtărdeol.
6 Ledes mîŕă xurean mai iekhatar sar
e suveika le astarimtoresti,
jeantar thai manai ma či khă ajukărimos!
7 An Tukă godi, Devlla,
kă e čivava mîŕî sî dăsar khă phurdimos!
Le iakha mîŕă či mai dikhăna o baxtalimos.
8 E iakh, kai dikhăl ma, či mai dikhăla ma;
ti iakh rodela ma, thai či mai avaua.
9 Sar phaŕadeol o noro thai nakhăl,
kadea či mai uštela kukoa kai del pe
tele ando Than le mullengo!
10 Či mai amboldela pe ande pehko khăr,
či mai prinjeanela o than ande sao bešelas.
11 Anda kodea nikraua muŕo mui,
thai daua duma ando biujimos mîŕă illehko,
rovaua ando kărtimos mîŕă duxohko.
12 Ta khă marea sîm me, or khă xala mareati,
ta thodean straja angla mande?
13 Kana phenau: „O pato lesnila ma,
o than potolila le dukha,”
14 atunči daraves ma andel sune,
daraves ma andal vedenii.
15 Au! Sahkă kamau mai mišto tidimoskoŕatar,
mai mišto o mullimos dă sar kadala kokala!
16 Či dabadikhau le! … či traiua andel veakuri…
Mekh ma, kă dăsar khă phurdimos sî mîŕî čivava!
17 So sî o manuši, kaste fal Tu kaditi dă but lestar,
kaste les sama lestar,
18 te rodes les ande sako droboimata,
thai te zumaves les ande sako le leakuri?
19 Kana atărdeosa ăkdata te dikhăs ma?
kana desa mekăsa ma te nakhavau muŕo čiungar?
20 Kana bezexardem, so dašti te kărau
Tukă, Arakhaitorii le manušengo?
Anda soste thodean ma çînta le săjeçăngă Tirăngă,
ta arăslem khă pharimos anda mande orta?
21 Anda soste či iertis muŕo bezex,
Thai anda soste či bîstrăs mîŕî bikris?
Kă sovaua ande phuw,
thai kana rodesa ma, či mai avaua!”