A doua înmulțire a pâinilor
1 În zilele acelea când iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice: 2 Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce. 3 Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe. 4 Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie? 5 Și i‐a întrebat : Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte. 6 Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei. 7 Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântat , a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor. 8 Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe. 9 Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10 Și a intrat îndată în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Și fariseii au ieșit și au început a se prici cu el cerând de la el un semn din cer, ca să‐l ispitească. 12 Și suspinând adânc în duhul său, zice: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun: Neamului acestuia nu i se va da un semn. 13 Și i‐a lăsat și a intrat iarăși în corabie și a plecat dincolo. 14 Și ei au uitat să ia pâini și n‐aveau decât o pâine cu ei în corabie. 15 Și le‐a poruncit zicând: Luați aminte, feriți‐vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 16 Și se gândeau unii către alții zicând: N‐avem pâini . 17 Și Isus știind, le zice: Ce vă gândiți că n‐aveți pâini? Nu pricepeți nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Având ochi nu vedeți și având urechi n‐auziți? Și nu vă aduceți aminte, 19 când am frânt cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat? Ei îi zic: Douăsprezece. 20 Și când am frânt cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe umplute cu fărâmituri ați luat? Și ei zic: Șapte. 21 Și le‐a zis: Nu înțelegeți încă?
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Și vin la Betsaida. Și‐i aduc pe un orb și‐l roagă să‐l atingă. 23 Și a luat de mână pe orb și l‐a scos afară din sat; și după ce a scuipat în ochii lui și a pus mâinile pe el, l‐a întrebat: Zărești ceva? 24 Și el s‐a uitat în sus și a zis: Zăresc oameni, căci îi văd ca niște copaci umblând. 25 Apoi iarăși i‐a pus Isus mâinile pe ochi și a văzut bine și a fost adus la starea de mai înainte și vedea toate în depărtare lămurit. 26 Și l‐a trimis la casa lui zicând: Nu intra în sat și nu spune cuiva în sat.
Mărturisirea lui Petru
27 Și Isus a ieșit, și ucenicii săi, în satele Cezareei lui Filip. Și pe cale a întrebat pe ucenicii săi zicându‐le: Cine zic oamenii că sunt eu? 28 Iar ei i‐au spus zicând: Ioan Botezătorul. Și alții: Ilie. Iar alții: Unul din proroci. 29 Și el i‐a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru răspunde și‐i zice: Tu ești Hristosul. 30 Și le‐a poruncit să nu spună nimănui aceasta despre el.
Isus vestește patimile și moartea sa
31 Și a început să‐i învețe că trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și de cărturari și să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Și vorbea cuvântul pe față. Și Petru l‐a luat la sine și a început să‐l certe. 33 Iar el, întorcându‐se și văzând pe ucenicii săi, a certat pe Petru și zice: Mergi înapoia mea, Satano, căci nu gândești cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor. 34 Și a chemat la sine gloata împreună cu ucenicii săi și le‐a zis: Oricine voiește să vie după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 35 Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, o va mântui. 36 Căci ce folosește ca omul să câștige lumea întreagă și să‐și piardă sufletul? 37 Căci ce ar da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Căci cine se va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.
O duito butimos le manŕăngo.
1 Ande le des kodola, anda kă tideasaspe pale but norodo, thai nas so xan, o Isus akhardea Pehkă jenen, thai phendea lengă:
2 „Fal Ma nasul andoa norodo kadoa; kă dikta dă trin des bešen paša Mande, thai nai le so te xan.
3 Kana daua le drom khără bokhale, sî te zalin bokhatar po drom, anda kă iekh anda lende avile dă dural.”
4 Le jene dine Les anglal: „Sar daštila varekon te čeailearăl manŕăsa le manušen kadalen, koče ande pustia?
5 „Sode manŕă sî tume?” pušlea le o Isus. „Efta”, dine les anglal on.
6 Atunčeara mothodea le norodohkă te bešel pe phuw, lea kola le efta manŕă; thai, pala so naisardea le Devllehkă, phaglea le thai dea le ăl jenengă te xulaven le; thai on xuladele koa norodo.
7 Mai sas le i varesar mašoŕă: thai o Isus, pala so deadumadămišto, mothodea te xulavenle i kodolen.
8 Xaline thai čeailile; thai vazdine efta košuri, pherde le ašlimatănça katal prušuka.
9 Sas paše štar mii jene. Pala kodea o Isus deale drom.
O xumer le Fariseiengo.
10 O Isus šutea pe iekhatar ando bero Pehkă jenença, thai avilo ande le riga la Dalmanuteiakă.
11 Le Fariseia avile andakhdata, thai line te aven le khă xoli orbendi le Isusosa; thai, kaste thon Les koa zumaimos, mangline Lehkă khă sămno andoa čeri.
12 O Isus çîrdea ande pehko diiandră ande Pehko duxo, thai phendea: „Anda soste mangăl o neamo kadoa khă sămno? Čeačes phenau tumengă kă kadalehkă neamohkă či delalespe či khă sămno.”
13 Pala kodea muklea le, thai ankăsto pale ando bero, kaste nakhăl ande kolaver rig.
14 Le jene bîstărdesas te len manŕo.
15 O Isus delas le ande grija, thai phenelas lengă: „Len sama, te arakhăn tume mišto le xumerăstar le Fariseiengothai le xumerăstar le Irodoskărăstar!”
16 Le jene denas pe godi thai phenenas maškar lende: „Anda kă nai ame manŕo.”
17 O Isus ateardea e buti kadea, thai phendea lengă: „Anda soste den tume godi kă nai tume manŕo? Sa či prinjeanen thai sa či atearăn? Sî tume o ill baŕuno?
18 Sî tume iakha, thai či dikhăn? Sî tume kan, thai či ašunen? Thai či anen tumegă godi khančestar?
19 Kana phaglem kola panji manŕă ka kukola panji mii murši, sode košuri pherde prušuka vazdean?” „Dešudui”, dine Les anglal on.
20 „Thai kana phaglem kola efta manŕă ka le štar mii murši, sode paporniç pherde prušukănça vazdean?” „Efta”, dine Les anglal on.
21 Thai O phendea lengă: Sa či atearăn?”
O sasterimos khă koŕăhko ande Betsaida.
22 Avile ande Betsaida; andine koa Isus khă koŕăs, thai rudisarde Les te azbadeol lestar.
23 O Isus lea le koŕăs vastestar, thai ankaldea les avri andoa gau; pala kodea thodea lehkă čiungar pel iakha, thai thodea Pehkă vast pa leste, thai pušlea les: „Dikhăs vareso?”
24 O dikhlea, thai phendea: „Dikhau varesar manuši kai phirăn, ta fal pe mangă sar varesar kašt.”
25 O Isus thodea lehkă pale le vast pel iakha; phendea lehkă te dikhăl orta; thai kana dikhlea, sas sasteardo, thai dikhlea sa le butea mišto.
26 Atunči o Isus tradea les khără, thai phendea lehkă: „Te na šos tu ando gau, thai či te na phenes varekahkă vareso ando gau.”
O Phendimos le Petrohko.
27 O Isus teleardea Pehkă jenença ande le gava la Čezareiakă le Filiposti. Po drom thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
28 On dine Les anglal: „O Ioan o Bolditorii; aver: o Ilia; aver: Iekh andal prooročea.”
29 „Ta tume”, pušlea le O, „kon phenen kă sîm Me?” „Tu san o Kristoso!”, dea les anglal o Petro.
30 O Isus mothodea lengă zuralimasa te na phenen khanikahkă e buti kadea pa Leste.
O Isus vestil le kazne thai o mullimos Pehko.
31 Atunčeara lea te sîkavele kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel nelinosamatar le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonarendar, te avel mudardo, thai pala trin des te juvindil.
32 Phenelas lengă le butea kadala angla lende. O Petro lea Les rigate thai lea te xalpe Lesa.
33 Ta o Isus amboldi'lo thai dikhlea pe Pehkă jene, xaleape le Petrosa, thai phendea lehkă: „Pala Mande, Bengîna! Anda kă tu či des tu godi kal butea le Devllehkă, ta kal butea le manušengă.”
34 Pala kodea akhardea Peste le norodos andekhthan Pehkă jenença, thai phendea lengă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudelpe orta pestar, te lel pehko trušul, thai te avel pala Mande.
35 Kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarălala; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mîŕî doši thai anda e LašiVestea, skăpilala.
36 Thai so valoso sî khă manušes te avel lesti sai lumea, kana xasarăl pehko duxo?
37 Or so dela khă manuši ando paruglimos pehkă duxohko?
38 Anda kă orkon lajaola Mandar thai Mîŕă divanurendar, ande kadoa neamo preakurvari thai bezexalo, lajeala i o Šeau le manušehko, kana avela ande slava Pehkă Daddesti andekhthan le sfîntone înjerença.”