Jeluirea prinșilor din Babilon
1 La râurile Babilonului, acolo am șezut jos și am plâns, când ne‐am adus aminte de Sion.
2 Pe sălciile din mijlocul lui ne‐am spânzurat harfele.
3 Căci acolo cei ce ne‐au dus robi ne cereau cântări și cei ce ne‐au făcut să gemem ne cereau bucurie, zicând : Cântați‐ne din cântările Sionului. —
4 Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?
5 De te voi uita, Ierusalime, să se uite dreapta mea!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii mele, de nu‐mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune Ierusalimul în capul bucuriei mele.
7 Adu‐ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, care în ziua Ierusalimului ziceau: Radeți‐l, radeți‐l, până în temelii.
8 O, fată a Babilonului, cea care ai să fii pustiită , ferice de cel ce‐ți va răsplăti ce ne‐ai făcut.
9 Ferice de acela care va apuca pe pruncii tăi și‐i va zdrobi de stâncă.
O PSALMO 137.
1 Pel riga le nanilašengo le Babilonohkă,
bešeaoas tele thai rovaoas,
kana anasas amengă godi le Sionostar.
2 Andel sălčii anda kodola phuwea
phangleamas amră xarfe.
3 Kă oče, amară zuralimatahkă manuši mangănas amengă dilabaimata,
Thai le zuralimatorea amară mangănas amengă bukurimasa, phendindoi:
„Dilaban amengă varesar andal dilabaimata le Sionohkă!”
4 Sar te dilabas ame le dilabaimata le Raiehkă
pe khă phuw străino?
5 Te bîstraua tu, Ierusalimona,
te bîstrăl muŕo čeačiovast te bîstrăl pehko kărimos!
6 Te astardeol mîŕî šib le taloiestar,
te na anaua mangă godi tutar,
te na kăraua andoa Ierusalimo o pleai mîŕă bukurimahko!
7 An Tukă godi, Raia, le šeavendar le Edomohkărăndar,
kai ando des, le bibaxtalimahko le Ierusalimohko, phenenas:
„Randen le, randen le andal temelii!”
8 Au! Šei le Babilionosti, šinadi le pustiimahkă,
baxtalo kolestar kai amboldela tukă
sa kadea o nasul kai kărdean amengă les!
9 Baxtalo kon astarăla te gloaten,
thai linčearăla le tala o kotorlebaŕăhko!