Romani 15

1 Și noi cei tari suntem datori ca să purtăm slăbiciunile celor neputincioși și să nu ne plăcem nouă înșine. 2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine pentru zidire . 3 Căci și Hristos nu și‐a plăcut sie însuși, ci, după cum este scris: Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea. 4 Căci toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea scripturilor să avem nădejde. 5 Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea ca să gândiți aceeași unii cu alții după Hristos Isus, 6 ca într‐un gând și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7 De aceea primiți‐vă unii pe alții cum v‐a primit Hristos spre slava lui Dumnezeu.

8 Căci zic că Hristos s‐a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduințele date părinților. 9 Iar Neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru mila lui după cum este scris: Pentru aceasta îți voi da laudă între Neamuri și voi cânta numelui tău. 10 Și iarăși zice: Veseliți‐vă Neamurilor, cu poporul său. 11 Și iarăși: Lăudați , toate Neamurile, pe Domnul, și să‐l laude toate popoarele. 12 Și iarăși Isaia zice: Va fi o rădăcină a lui Iese și va fi unul care se va ridica să cârmuiască peste Neamuri, în el vor nădăjdui Neamurile. 13 Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple de orice bucurie și de pace în a crede, ca să prisosiți în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt.

14 Și eu însumi sunt încredințat , frații mei, despre voi că și voi înșivă sunteți plini de bunătate, umpluți cu orice cunoștință, în stare să vă și îndemnați unii pe alții. 15 Și v‐am scris mai cu îndrăzneală în unele părți, ca unul care vă aduc iarăși aminte din pricina harului care mi‐a fost dat de la Dumnezeu, 16 ca să fiu un slujitor rânduit al lui Hristos Isus pentru Neamuri, slujind în jertfă evanghelia lui Dumnezeu pentru ca jertfirea Neamurilor să fie făcută bineprimită, fiind sfințită prin Duhul Sfânt. 17 Deci am cu ce mă lăuda în Hristos Isus în cele privitoare la Dumnezeu. 18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc despre cele ce n‐a lucrat Hristos prin mine pentru ascultarea Neamurilor, prin cuvânt și prin faptă, 19 prin puterea semnelor și minunilor, prin puterea Duhului Sfânt; încât de la Ierusalim și împrejur până în Iliric am îndeplinit propovăduirea evangheliei lui Hristos; 20 căutând însă astfel ca o cinste a mea să vestesc evanghelia nu unde a mai fost numit Hristos, ca să nu zidesc pe temelie străină, 21 ci, după cum este scris: Cei cărora nu li s‐a vestit despre el vor vedea și cei ce n‐au auzit, vor înțelege.

22 De aceea am și fost împiedicat de multe ori ca să vin la voi. 23 Dar acum, nemaiavând vreun loc în aceste ținuturi și de mulți ani având dorința să vin la voi, 24 de îndată ce aș pleca în Spania (căci nădăjduiesc să vă văd trecând pe la voi și să fiu petrecut de voi într‐acolo, după ce mă voi fi bucurat mai întâi puțin de tovărășia voastră) 25 și acum mă duc la Ierusalim slujind sfinților. 26 Căci Macedonia și Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. 27 Da, au binevoit și le sunt datornici; căci dacă Neamurile au fost făcute părtașe la cele duhovnicești ale lor, le datorează și ele să le slujească în cele ale cărnii. 28 Deci după ce voi săvârși aceasta și le voi pecetlui acest rod , voi pleca în Spania pe la voi. 29 Și știu că venind la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Hristos. 30 Vă îndemn dar, fraților, prin Domnul nostru Isus Hristos și prin iubirea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre pentru mine către Dumnezeu, 31 ca să fiu scăpat de neascultătorii din Iudeea și slujirea mea rânduită pentru Ierusalim să fie bineprimită sfinților; 32 ca să vin la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să mă odihnesc împreună cu voi. 33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi toți. Amin.