Unirea mirelui și miresei în iubire pe vecie
1 O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău. 2 Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vin cu miresme, mustul rodiilor mele. 3 Stânga lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa! 4 O, fete ale Ierusalimului, vă jur ! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea! 5 Cine‐i aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut. 6 Pune‐mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului. 7 Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. De ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit. 8 Avem o soră mică și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită? 9 Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru. 10 Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace. 11 Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendat păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți. 12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul! 13 O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău ; fă‐mă să‐l aud! 14 Fugi, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!
1 Of! te avino muŕo phral, kai pilea kal čiučea mîŕa dakă!
Kana te arakhlino tu ande uliça, sahkă čiumidau tu,
thai khonikh nahkă nikrăl ma dă nasul.
2 Sahkă lau tu thai sahkă anau tu koa khăr mîŕa deiako;
oi sîkavela ma te dau tu te pes moll khandimasti, musto anda mîŕă rodii.
3 O vast lehko o bičeačio te avel tala muŕo šero,
thai čeači lesti te tidel ma ande angali! –
4 Rudi tume, iagasa, šeia le Ierusalimohkă,
na mištisarăn, na ušteaven o kamblimos, ji kana avel o.
5 Kon sî kodea, kai anklel andai pustia, meklini pe pehko
kamblino thai phendindoi: „Ušteadem tu talai phabelin;
oče kărdea tu ti dei, oče kărdea tu, thai kărdea tu oi.” –
6 Tho ma sar khă paftala pe teo illo, sar khă paftala pe teo vast;
kă o kamblimos sî mai zuralo sar o merimos,
thai jelozia sî biatărdimasti sar o than le mullengo;
o jego lako sî khă jego iagako, khă para le Raiesti.
7 Le paia kola le bară našti mudarăn o kamblimos,
thai le nanilašuri naština te tasaven les;
te dela o manuši sa le mandimata anda lehko khăr anda o kamblimos,
Sa nahkă aveles dăsar bidikhlimos.
8 Same khă phei çînorî, kai nai la înkă či čiučea.
So kărasa amara pheiasa ando des kana avena lakă le peçitorea?
9 Kana sî zîdo, vazdasa varesar zîmça rupune pa leste;
ta kana sî udar, phandavasa les kha phaleasa čedrosti. –
10 Me sîm zîdo, thai le čiučea mîŕă sî sar varesar turnuri;
andel iakha lehkă sîmas sar iekh kai arakhlea e pačea.
11 O Solomono sas les khă răz ando Baal-Xamono;
Dea la ka uni pîndarea;
thai sako iekh trăbulas te anel andoa rodo lako ăkh mia siklea rupune.
12 E răz mîŕî, kai sî mîŕî, me arakhau la. Nikăr tukă, Solomonona,
kola ăkh mia sikli, thai dui šella te aven kolengă kai pîndin o rodo! –
13 Tu, kai bešes andel barea,
varesar amalea bandearăn o kan ka teo mui:
mištokam thai mekh ma te ašunau les! –
14 Avta iekhatar, kamblimena, kă khă busneorîvăšesti
or sar o puio le čerbohko pel baŕlebară pherde mirozne!