Chivotul în casa lui Obed‐Edom
1 Și David s‐a sfătuit cu mai marii peste mii și peste sute, cu fiecare povățuitor. 2 Și David a zis către toată obștea lui Israel: Dacă vi se pare bine și este de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem peste tot, de jur împrejur, la frații noștri care au rămas în toate țările lui Israel și cu ei la preoți și la leviții care sunt în cetățile lor și împrejurimile lor, ca să se adune la noi. 3 Și să aducem iarăși chivotul Dumnezeului nostru la noi, căci nu l‐am întrebat în zilele lui Saul. 4 Și toată obștea a zis că așa să facă; căci lucrul era drept în ochii întregului popor. 5 Și David a adunat tot Israelul de la Șihor în Egipt până la intrarea Hamatului, ca să aducă chivotul lui Dumnezeu de la Chiriat‐Iearim. 6 Și David și tot Israelul s‐a suit la Baala , la Chiriat‐Iearim, care este în Iuda, ca să suie acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care șade între heruvimi, care se cheamă după numele său. 7 Și au suit chivotul lui Dumnezeu pe un car nou din casa lui Abinadab. Și Uza și Ahio mânau carul. 8 Și David și tot Israelul cântau înaintea Domnului cu toată puterea lor cu cântece și cu harfe și cu psalteri, cu timpane și cu chimvale și cu trâmbițe. 9 Și au venit la aria lui Chidon și Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, căci boii să poticniseră. 10 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Uza și l‐a lovit, pentru că își întinsese mâna spre chivot și a murit acolo înaintea lui Dumnezeu. 11 Și David s‐a scârbit pentru că Domnul făcuse o spărtură în Uza și a numit acel loc Pereț‐Uza, până în ziua de astăzi. 12 Și David s‐a temut de Dumnezeu în ziua aceea zicând: Cum voi duce chivotul lui Dumnezeu la mine? 13 Și David n‐a tras chivotul la sine în cetatea lui David, ci l‐a abătut în casa lui Obed‐Edom Gatitul. 14 Și chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed‐Edom în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed‐Edom și tot ce era al lui.