Povețe de cuvioșie
1 Când șezi să mănânci cu un cârmuitor, vezi bine cine este înaintea ta; 2 și pune‐ți un cuțit la gât, dacă ești om lacom. 3 Nu pofti după mâncările lui alese căci sunt pâine amăgitoare. 4 Nu te osteni să dobândești bogății ; lasă‐te de înțelepciunea ta. 5 Îți vei pune tu ochii pe ele?… nu mai sunt; căci în adevăr ele își fac aripi și zboară ca un vultur spre ceruri. 6 Nu mânca pâinea celui ce are un ochi rău și nu pofti mâncările lui alese. 7 Căci cum gândește în sufletul său așa este. Mănâncă și bea, îți zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8 Bucata ce ai mâncat‐o o vei vărsa și vei pierde vorbele tale dulci. 9 Nu vorbi în urechile nebunului căci va disprețui înțelepciunea vorbelor tale. 10 Nu muta piatra de hotar cea veche și nu intra în câmpul orfanilor. 11 Căci răscumpărătorul lor este puternic. El le va apăra dreptul împotriva ta. 12 Pleacă‐ți inima la învățătură și urechile la cuvintele cunoștinței. 13 Nu opri mustrarea de la copil căci dacă‐l vei bate cu nuiaua nu va muri. 14 Să‐l bați cu nuiaua și‐i vei scăpa sufletul din Șeol. 15 Fiul meu, dacă inima ta va fi înțeleaptă, inima mea se va bucura, da, a mea: 16 și rărunchii mei se vor veseli când buzele tale vor vorbi lucruri drepte. 17 Să nu pizmuiască inima ta pe cei păcătoși, ci fii cu frica Domnului toată ziua. 18 Căci cu adevărat este o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 19 Ascultă, fiul meu, și fii înțelept și îndreaptă‐ți inima pe cale. 20 Nu fi între băutorii de vin, între mâncăcioșii lacomi de carne. 21 Căci bețivul și lacomul de carne vor sărăci și somnoreala îmbracă în zdrențe pe om. 22 Ascultă pe tatăl tău care te‐a născut și nu disprețui pe mama ta când va îmbătrâni. 23 Cumpără adevărul și nu‐l vinde; da , înțelepciunea și învățătura și priceperea. 24 Tatăl celui drept se va bucura mult și cel ce naște un înțelept va avea bucurie de el. 25 Să aibă bucurie tatăl tău și mama ta și să se bucure aceea care te‐a născut. 26 Fiul meu, dă‐mi inima ta și ochii tăi să se desfăteze în căile mele. 27 Căci curva este o groapă adâncă și femeia străină un puț strâmt. 28 Ea pândește ca un hoț și înmulțește pe cei vânzători printre oameni. 29 Ale cui sunt vaiurile? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? A cui roșeața ochilor? 30 Ale celor ce zăbovesc mult la vin, ale celor ce merg să caute vinul amestecat. 31 Nu te uita la vin când e roșu, când sclipește în pahar și alunecă ușor. 32 La sfârșit ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. 33 Ochii tăi se vor uita la femei străine și inima ta va vorbi prostii. 34 Și vei fi ca cel ce se culcă în mijlocul mării și ca cel ce se culcă pe capătul unui catarg: 35 M‐au bătut,… nu mă doare!… m‐au lovit și nu simt! Când mă voi deștepta? Iarăși îl voi căuta.