Ieremia 20

1 Și Pașhur, fiul lui Imer , preotul (și el era povățuitor în casa Domnului), a auzit pe Ieremia prorocind lucrurile acestea. 2 Și Pașhur a lovit pe Ieremia, prorocul, și l‐a pus în butucii care erau la poarta de sus a lui Beniamin în casa Domnului. 3 Și a fost așa : a doua zi Pașhur a scos pe Ieremia din butuci și Ieremia i‐a zis: Domnul nu ți‐a pus numele Pașhur, ci Magor‐Misabib. 4 Căci așa zice Domnul: Iată, te voi face o spaimă ție și tuturor prietenilor tăi: și vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea aceasta: și voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului și el îi va duce prin și la Babilon și‐i va lovi cu sabia. 5 Și voi da toată averea cetății acesteia și toate câștigurile ei și toate cele de preț ale ei și toate vistieriile împăraților lui Iuda în mâna vrăjmașilor lor și‐i vor prăda și‐i vor lua și‐i vor duce la Babilon. 6 Și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, veți merge în robie; și tu vei veni la Babilon și acolo vei muri și te vor înmormânta acolo pe tine și pe toți prietenii tăi cărora le‐ai prorocit minciună.

7 Doamne, m‐ai înduplecat și am fost înduplecat: tu ești mai tare decât mine și ai biruit. Am ajuns de râs toată ziua. Fiecare mă batjocorește. 8 Căci ori de câte ori vorbesc țip; vestesc asuprire și pradă. Căci cuvântul Domnului mi s‐a făcut o ocară și o batjocură toată ziua. 9 Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu mai pot. 10 Căci am auzit ocară de la mulți: frică din toate părțile: Pârâți; și‐l vom pârî! Toți cei mai de‐aproape ai mei pândesc poticnirea mea zicând : Poate va fi înduplecat și‐l vom birui și ne vom răzbuna pe el. 11 Dar Domnul este cu mine, ca un viteaz cumplit. De aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui: se vor rușina mult, căci n‐au izbutit, cu o rușine veșnică ce nu se va uita! 12 Și tu, Doamne al oștirilor, care încerci pe cel drept, care vezi rărunchii și inima, fă‐mă să văd răzbunarea ta împotriva lor. Căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul, căci a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna făcătorilor de rele. 14 Blestemată fie ziua în care m‐am născut; să nu fie binecuvântată ziua în care m‐a născut mama mea. 15 Blestemat fie omul care a dat de știre tatălui meu, zicând: Ți s‐a născut un copil! bucurându‐l foarte mult. 16 Și omul acela să fie ca cetățile pe care le‐a surpat Domnul și nu s‐a căit: și să audă dimineața un strigăt și la amiază un chiot, 17 pentru că nu m‐a ucis din pântece și așa mama mea mi‐ar fi fost mormântul și pântecele ei pururea mare! 18 De ce am ieșit din pântece ca să văd osteneală și întristare, ca să mi se sfârșească zilele în rușine?