Geneza 19

1 Și cei doi îngeri au venit la Sodoma seara. Și Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i‐a văzut și s‐a sculat să‐i întâmpine și s‐a plecat cu fața la pământ. 2 Și a zis: Iată acum, domnii mei , abateți‐vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți toată noaptea și spălați‐vă picioarele și vă veți scula de dimineață și vă veți duce pe calea voastră. Și ei au zis : Nu; ci vom mânea noaptea în uliță. 3 Și a stăruit mult de ei, și ei s‐au abătut la el și au intrat în casa lui. Și le‐a făcut cină și a copt azimi și au mâncat. 4 Și mai înainte de a se culca ei, bărbații cetății, bărbații din Sodoma, au înconjurat casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul din orice parte. 5 Și au chemat pe Lot și i‐au zis: Unde sunt bărbații care au intrat la tine astă noapte ? Scoate‐i afară la noi ca să‐i cunoaștem. 6 Și Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el. 7 Și a zis: Rogu‐vă, fraților, nu faceți rău! 8 Iată acum am două fete care n‐au cunoscut bărbat; lăsați‐mă, vă rog, să vi le scot afară și faceți‐le cum este bine în ochii voștri; numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci de aceea au venit sub umbra acoperișului meu. 9 Și ei au zis: Dă‐te îndărăt! Și au zis: Acesta a venit să stea vremelnic și mereu este judecător. Acum ție îți vom face mai rău decât lor. Și se repezeau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, și s‐au apropiat să spargă ușa. 10 Și bărbații și‐au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa. 11 Și au lovit cu orbire pe bărbații care erau la intrarea casei de la mic până la mare; și se trudeau să afle intrarea.

12 Și bărbații au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Ginere și fiii tăi și fetele tale și pe oricine ai în cetate scoate‐i din acest loc. 13 Căci vom prăpădi locul acesta pentru că strigătul lor este mare înaintea Domnului și Domnul ne‐a trimis să‐l prăpădim. 14 Și Lot a ieșit și a vorbit ginerilor săi care erau să ia pe fetele lui și a zis : Sculați‐vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va prăpădi cetatea . Dar ginerilor săi li s‐a părut că glumește. 15 Și când s‐a revărsat de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot zicând : Scoală‐te, ia‐ți nevasta și cele două fete ale tale care sunt aici ca să nu pieri în nelegiuirea cetății. 16 Și el zăbovea. Și bărbații i‐au apucat mâna lui și mâna nevestei lui și mâna celor două fete ale lui , Domnul având milă de el, și l‐au scos și l‐au pus afară din cetate. 17 Și a fost așa : după ce i‐au scos afară, el a zis : Scapă‐ți viața ; să nu te uiți înapoi și să nu stai în toată Câmpia; scapă la munte ca să nu pieri. 18 Și Lot le‐a zis : Nu, Doamne, te rog. 19 Iată acum robul tău a aflat har în ochii tăi și ai mărit îndurarea ta pe care mi‐ai arătat‐o păstrându‐mi sufletul viu. Dar nu pot scăpa la munte ca nu cumva să m‐ajungă răul și să mor. 20 Iată acum această cetate este aproape ca să fug acolo, și este mică. Rogu‐te, lasă‐mă să scap acolo. Oare nu este mică? Și sufletul meu va trăi. 21 Și el i‐a zis: Iată te‐am primit și în lucrul acesta de a nu nimici cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbește‐te, scapă acolo, căci nu pot face nimic până vei ajunge acolo. De aceea s‐a pus numele cetății Țoar. 23 Răsărea soarele deasupra pământului când intra Lot în Țoar. 24 Și Domnul a făcut să ploaie asupra Sodomei și asupra Gomorei pucioasă și foc de la Domnul din ceruri. 25 Și a nimicit cetățile acestea și toată Câmpia și pe toți locuitorii cetăților și ce creștea pe ogor. 26 Și nevasta lui s‐a uitat înapoi și s‐a făcut un stâlp de sare. 27 Și Avraam s‐a sculat dis de dimineață și a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului. 28 Și s‐a uitat spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul câmpiei și a privit și iată fumul ținutului se înălța ca fumul unui cuptor. 29 Și a fost așa : când a prăpădit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Dumnezeu și‐a adus aminte de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului când a prăpădit cetățile în care locuia Lot.

30 Și Lot s‐a suit din Țoar și a locuit în munte și cele două fete ale lui cu el, căci se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într‐o peșteră el și cele două fețe ale lui. 31 Și cea întâi născută a zis celei mai mici: Tatăl nostru este bătrân și nu este bărbat în țară ca să intre la noi după datina întregului pământ. 32 Vino să dăm tatălui nostru să bea vin și ne vom culca cu el ca să păstrăm sămânță din tatăl nostru. 33 Și au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea întâi născută a intrat și s‐a culcat cu tatăl ei și el n‐a știut, nici când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 34 Și a fost așa : a doua zi cea întâi născută a zis celei mai mici: Iată eu m‐am culcat noaptea trecută cu tatăl meu: să‐i dăm să bea vin și la noapte și intră tu și culcă‐te cu el ca să păstrăm sămânță din tatăl nostru. 35 Și au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea. Și cea mai mică s‐a sculat și s‐a culcat cu el și el n‐a știut când s‐a culcat, nici când s‐a sculat ea. 36 Și amândouă fetele lui Lot au zămislit de la tatăl lor. 37 Și cea întâi născută a născut un fiu și i‐a pus numele Moab . Acesta este tatăl Moabiților până în ziua de astăzi. 38 Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i‐a pus numele Ben‐Ami. Acesta este tatăl Amoniților până în ziua de astăzi.