Ruperea a patru peceți
1 Și am văzut când a deschis Mielul una din cele șapte peceți și am auzit pe una din cele patru viețuitoare zicând ca și cu un glas de tunet: Vino și uită‐te. 2 Și am văzut și iată un cal alb și cel ce ședea pe el avea un arc și i s‐a dat o cunună; și a ieșit biruitor și ca să biruiască. 3 Și când a deschis pecetea a doua, am auzit pe a doua viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. 4 Și a ieșit un alt cal , un cal roșu ca focul, și celui ce ședea pe el i s‐a dat să ia pacea de pe pământ și să se înjunghie unii pe alții și i s‐a dat o sabie mare. 5 Și când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia viețuitoare zicând: Vino și uită‐te. Și am văzut și iată un cal negru și cel ce ședea pe el avea o cumpănă în mâna sa. 6 Și am auzit ca un glas în mijlocul celor patru viețuitoare zicând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar! Și nu vătăma untdelemnul și vinul. 7 Și când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul viețuitoarei a patra zicând: Vino și uită‐te. 8 Și am văzut și iată un cal gălbui și cel ce ședea deasupra lui avea numele Moartea; și Hadesul urma cu ea; și li s‐a dat stăpânire peste a patra parte a pământului ca să omoare cu sabie și foamete și moarte și prin fiarele pământului.
Ruperea peceții a cincea
9 Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiați pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care o aveau. 10 Și au strigat cu glas mare zicând: Până când, Stăpâne sfinte și adevărate, nu judeci și nu răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor de pe pământ? 11 Și li s‐a dat fiecăruia un veșmânt alb și li s‐a zis să se mai odihnească puțină vreme, până să se împlinească și cei împreună robi ai lor și frații lor care au să fie omorâți ca și ei.
Ruperea peceții a șasea
12 Și am văzut când a deschis pecetea a șasea și s‐a făcut un cutremur mare de pământ și soarele s‐a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s‐a făcut ca sângele 13 și stelele cerului au căzut pe pământ, cum își aruncă un smochin, scuturat de vânt mare, smochinele sale iernatice. 14 Și cerul s‐a îndepărtat ca un sul când îl înfășuri; și orice munte și ostrov s‐au mișcat din locurile lor. 15 Și împărații pământului și mai marii și căpitanii și bogații și puternicii și orice rob și slobod s‐au ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și zic munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți‐ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor și cine poate să stea?