Împotriva lui Ieremia
1 Atunci toți mai marii oștirilor și Iohanan , fiul lui Careah, și Iezania, fiul lui Hosea, și tot poporul, de la mic până la mare s‐au apropiat 2 și au zis lui Ieremia, prorocul: Să cadă, rugămu‐ne, cererea noastră înaintea ta și roagă‐te Domnului Dumnezeului tău pentru noi și pentru toată rămășița aceasta; căci din mulți am rămas puțini, precum ne văd ochii tăi; 3 ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să umblăm și lucrul pe care să‐l facem. 4 Atunci Ieremia, prorocul, le‐a zis: V‐am auzit; iată, mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru după cuvintele voastre. Și va fi așa: orice cuvânt vă va răspunde Domnul, vă voi spune; nu voi ascunde nimic de voi. 5 Și au zis lui Ieremia: Domnul să fie între noi martor adevărat și credincios dacă nu vom face după toate cuvintele pentru care te va trimite Domnul Dumnezeul tău la noi. 6 Fie bine, fie rău, vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca să ne fie bine dacă vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru. 7 Și a fost așa : după zece zile cuvântul Domnului a fost către Ieremia. 8 Atunci a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți mai marii oștilor care erau cu el și pe tot poporul, de la mic până la mare 9 și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel la care m‐ați trimis să înfățișez cererea voastră înaintea lui: 10 Dacă veți locui încă în țara aceasta, vă voi zidi și nu vă voi surpa și vă voi sădi și nu vă voi smulge; căci mă căiesc de răul pe care vi l‐am făcut. 11 Nu vă temeți de împărațul Babilonului de care vă temeți; nu vă temeți de el, zice Domnul; căci voi fi cu voi ca să vă mântuiesc și să vă scap din mâna lui. 12 Și vă voi da milă , ca el să aibă milă de voi și să vă întoarcă în țara voastră. 13 Dar dacă veți zice: Nu voim să locuim în țara aceasta, așa ca să n‐ascultați de glasul Domnului Dumnezeului vostru, 14 zicând: Nu, ci vom merge în țara Egiptului unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi glas de trâmbiță, nici nu vom avea foamete de pâine și vom locui acolo. 15 Și acum ascultați deci cuvântul Domnului, voi, rămășiță din Iuda: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă vă veți îndrepta cu adevărat fețele ca să intrați în Egipt și să vă duceți ca să stați vremelnic acolo, 16 va fi așa: sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, și foametea de care vă înspăimântați vă va urmări acolo în Egipt și veți muri acolo. 17 Și va fi așa : toți oamenii care și‐au îndreptat fețele ca să se ducă în Egipt să stea vremelnic acolo vor muri de sabie, de foamete și de ciumă; și nimeni din ei nu va rămâne, nici nu va scăpa de răul pe care‐l voi aduce asupra lor. 18 Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Precum mânia mea și aprinderea mea s‐au vărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, așa se va vărsa mânia mea asupra voastră, când veți intra în Egipt; și veți fi de blestem și de uimire și de afurisenie și de ocară și nu veți mai vedea locul acesta. 19 Domnul a zis către voi, rămășiță din Iuda: Nu vă duceți în Egipt. Să știți bine că astăzi v‐am mărturisit. 20 Căci v‐ați înșelat singuri în sufletele voastre când m‐ați trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: Roagă‐te Domnului Dumnezeului nostru pentru noi și spune‐ne după toate cele ce va zice Domnul Dumnezeul nostru și vom face. 21 Și astăzi v‐am spus, dar n‐ați ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru în nimic de cele pentru care m‐a trimis el la voi. 22 Și acum să știți bine că veți muri de sabie, de foamete și de ciumă, în locul unde doriți să mergeți ca să stați vremelnic.