Steaua din Iacov
1 Și Balaam a văzut că era bine în ochii Domnului să binecuvânteze pe Israel, și n‐a mers ca alte dăți să întâmpine cu descântece, ci și‐a îndreptat fața spre pustie. 2 Și Balaam și‐a ridicat ochii și a văzut pe Israel locuind în corturi, după semințiile sale. Și Duhul lui Dumnezeu a fost peste el. 3 Și și‐a rostit pilda și a zis: Balaam, fiul lui Beor zice, și bărbatul al cărui ochi este deschis zice: 4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, care cade jos și are ochii deschiși zice: 5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacove, și locașurile tale, Israele! 6 Ca văile se întind, ca grădinile pe malul râului, ca pomii de aloe pe care i‐a sădit Domnul, ca cedrii lângă ape! 7 Apa va curge din gălețile sale și sămânța sa va fi în ape mari. Și împăratul său va fi mai mare decât Agag și împărăția sa va fi înălțată. 8 Dumnezeu l‐a scos din Egipt. Tăria sa este ca a unui bou sălbatic. El va mânca neamurile, vrăjmașii lui, și le va zdrobi oasele. Și‐i va străpunge cu săgețile sale. 9 S‐a plecat, s‐a culcat ca un leu și ca o leoaică; cine‐l va deștepta? Cel ce te binecuvântează pe tine binecuvântat să fie și cel ce te blesteamă pe tine blestemat să fie. 10 Și mânia lui Balac s‐a aprins împotriva lui Balaam și și‐a lovit palmele, și Balac a zis lui Balaam: Te‐am chemat să blestemi pe vrăjmașii mei și iată i‐ai binecuvântat de tot de trei ori până acum! 11 Acum dar fugi la locul tău. Am zis: Te voi cinsti foarte mult. Și iată Domnul te‐a oprit de la cinste. 12 Și Balaam a zis lui Balac: Oare n‐am vorbit eu și solilor tăi pe care i‐ai trimis la mine zicând: 13 De mi‐ar da Balac casa lui plină de argint și de aur, n‐aș putea trece peste porunca Domnului, ca să fac bine sau rău din inima mea; ce va zice Domnul aceea voi vorbi. 14 Și acum iată mă duc la poporul meu; vino, te voi înștiința ce va face acest popor poporului tău la sfârșitul zilelor. 15 Și și‐a rostit pilda și a zis: Balaam, fiul lui Beor, zice, și bărbatul al cărui ochi este deschis zice; 16 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu și cunoaște cunoștința Celui Prea Înalt, care vede vedenia Celui Atotputernic, care cade jos și are ochii deschiși zice: 17 Îl văd, dar nu acum; îl privesc, dar nu de aproape. O stea va ieși din Iacov și un toiag de domnie se va ridica din Israel și va străpunge laturile Moabului și va pierde pe toți fiii zarvei. 18 Și Edomul va fi o stăpânire și Seirul o stăpânire, ei , vrăjmașii lui, și Israel se va purta vitejește. 19 Și cel ce va ieși din Iacov va domni și va pierde ce rămâne din cetate. 20 Și a văzut pe Amalec și și‐a rostit pilda și a zis: Amalec era întâiul dintre neamuri, dar sfârșitul lui va fi pierzarea. 21 Și a văzut pe chenit și și‐a rostit pilda și a zis: Locuința ta este tare și ți‐ai pus cuibul în stâncă. 22 Dar chenitul va fi nimicit până te va lua prins Asur. 23 Și și‐a rostit pilda și a zis: Vai, cine va trăi când va așeza Dumnezeu aceste lucruri! 24 Și vor veni corăbii din țărmul Chitimului și vor asupri pe Asur și vor asupri pe Eber și va merge și el la pierzare. 25 Și Balaam s‐a sculat și s‐a dus și s‐a întors la locul său. Și Balac s‐a dus și el pe calea sa.