Proorocie împotriva Damascului
1 Sarcina Damascului. Iată, Damascul încetează de a fi o cetate și va fi o grămadă de dărâmături. 2 Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va speria. 3 Și cetățuia va înceta din Efraim și împărăția din Damasc și rămășița Siriei: vor fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oștirilor. 4 Și va fi așa : în ziua aceea slava lui Iacov se va subția și grăsimea cărnii sale va slăbi. 5 Și va fi ca secerătorul care strânge grâul și seceră spicele cu brațul său; da, va fi ca cel ce adună spice în valea Refaimului. 6 Dar vor rămâne în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus pe vârful pomului; patru, cinci pe crengile sale roditoare, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea omul va privi , spre Făcătorul său și ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel. 8 Și nu va privi la altare, lucrul mâinilor sale, nici nu se va uita la ce au făcut degetele sale, nici la Astartee, nici la chipurile soarelui. 9 În ziua aceea cetățile sale întărite vor fi ca locurile părăginite dintr‐o pădure și ca vârful muntelui pe care l‐au părăsit ei în fața copiilor lui Israel. Și va fi o pustiire. 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ți‐ai adus aminte de stânca puterii tale. De aceea sădești saduri plăcute și le pui cu lăstari străini. 11 În ziua sădirii tale le îngrădești și dimineața faci să‐ți înflorească sămânța; dar secerișul fuge în ziua durerii și întristării deznădăjduite.
Proorocie împotriva lui Israel
12 Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca vuietul mărilor și mugetul neamurilor! Mugesc ca mugetul apelor mari. 13 Neamurile mugesc ca mugetul multor ape: dar El le va mustra și vor fugi departe. Vor fi gonite ca pleava munților înaintea vântului și ca vârtejul de pulbere înaintea furtunii. 14 Către seară, iată tulburare; înainte de dimineață nu sunt. Aceasta este partea celor ce ne prădează și sorțul celor ce ne jefuiesc.