1 Corinteni 2

1 Și eu, când am venit la voi, fraților, n‐am venit cu revărsare de cuvânt sau înțelepciune ca să vă vestesc taina lui Dumnezeu. 2 Căci n‐am judecat să știu ceva între voi decât pe Isus Hristos și pe acesta răstignit. 3 Și eu am fost la voi în slăbiciune și în temere și în multă frică. 4 Și vorbirea mea și lucrul propovăduit de mine nu era în cuvinte înduplecătoare ale înțelepciunii, ci în dovedirea Duhului și a puterii, 5 pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciune omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.

6 Și noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți , dar înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia care au să fie desființați. 7 Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într‐o taină care a fost ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit‐o mai înainte de veacuri spre slava noastră; 8 pe care nimeni dintre stăpânitorii veacului acestuia n‐a cunoscut‐o (căci dacă ar fi cunoscut‐o, n‐ar fi răstignit pe Domnul slavei:) 9 Dar după cum este scris: Cele ce ochiul n‐a văzut și urechea n‐a auzit și la inimă de om nu s‐au suit, sunt cele ce a pregătit Dumnezeu celor ce‐l iubesc, 10 dar nouă Dumnezeu ni le‐a descoperit prin Duhul; căci Duhul cercetează toate, chiar și cele adânci ale lui Dumnezeu. 11 Căci cine dintre oameni știe cele ale omului decât duhul omului care este în el? Tot așa nimeni nu cunoaște cele ale lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu, 13 pe care le și vorbim nu în cuvinte învățate de la înțelepciune omenească, ci învățate de la Duhul, unind cele duhovnicești cu cele duhovnicești. 14 Dar omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu: căci ele sunt o nebunie pentru el și nu poate să le cunoască, fiindcă se judecă duhovnicește. 15 Iar cel duhovnicesc judecă toate, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16 Căci cine a cunoscut gândul Domnului ca să‐l învețe? Dar noi avem gândul lui Hristos.