Rugăciunea lui Ezechia
1 Și a fost așa : când a auzit împăratul Ezechia , și‐a sfâșiat hainele și s‐a acoperit eu sac și a intrat în casa Domnului. 2 Și a trimis pe Eliachim care era peste casă și pe Șebna, scriitorul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul , fiul lui Amoț. 3 Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare, de certare și de ocară; căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4 Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va certa cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalță deci o rugăciune pentru rămășița care a rămas. 5 Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Și Isaia le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le‐ai auzit, cu care m‐au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Iată voi pune un duh în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8 Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei, căci auzise că plecase din Lachis. 9 Și a auzit zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată a ieșit să se lupte cu tine! și a trimis iarăși soli la Ezechia zicând: 10 Așa veți spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înșele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au nimicit cu desăvârșire și oare tu vei fi scăpat? 12 Oare i‐au scăpat dumnezeii neamurilor pe care le‐au nimicit părinții mei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar? 13 Unde e împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei? 14 Și Ezechia a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o; și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15 Și Ezechia s‐a rugat înaintea Domnului și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel, care șezi între heruvimi, tu singur ești Dumnezeu al tuturor împăraților pământului; tu ai făcut cerurile și pământul: 16 Pleacă‐ți urechea, Doamne, și ascultă: deschide‐ți , Doamne, ochii și vezi și auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 17 Cu adevărat, Doamne, împărații Asiriei au pustiit neamurile și țările lor 18 și au aruncat pe dumnezeii lor în foc pentru că nu erau dumnezei ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemne și piatră: pentru aceasta i‐au pierdut. 19 Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne, rogu‐te, din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu, Doamne, ești Dumnezeu, tu singur. 20 Și Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te‐ai rugat mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzit 21 Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiica Ierusalimului clatină din cap după tine. 22 Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ți‐ai înălțat tu glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului lui Israel! 23 Prin solii tăi ai ocărît pe Domnul și ai zis: M‐am suit cu mulțimea carelor mele pe înălțimea muntelui, pe coastele Libanului și voi tăia cedrii săi cei înalți, pinii săi cei aleși; și voi intra până la locuințele sale cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditor. 24 Am săpat și am băut ape străine, și am secat cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului. 25 N‐ai auzit că de demult am făcut‐o, din zile vechi am întocmit‐o? Acum am împlinit‐o, ca tu să fii cel ce preface cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 26 Și locuitorii lor au slăbit și s‐au înspăimântat și s‐au rușinat; au fost ca iarba câmpului, ca verdeața, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 27 Dar cunosc șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și înfuriarea ta împotriva mea. 28 Fiindcă înfuriarea ta împotriva mea și mândria ta au ajuns la urechile mele, de aceea îți voi pune veriga mea în nări și zăbalele mele în buze și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. 29 Și acesta îți va fi semnul: anul acesta veți mânca orice crește singur de la sine și al doilea an orice va răsări din acestea și al treilea an să semănați, să secerați și să sădiți vii și să mâncați rodul lor. 30 Și cei scăpați ai casei lui Iuda, care rămân , iarăși vor prinde rădăcină dedesubt și vor da rod deasupra. 31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa. Râvna Domnului va face aceasta. 32 Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta nici nu va săgeta în ea o săgeată; nici nu va veni înaintea ei cu scutul nici nu va ridica șanț împotriva ei. 33 Se va întoarce pe calea pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34 Și voi apăra cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul meu David. 35 Și a fost așa : în noaptea aceea îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s‐au sculat dimineața, iată toți erau trupuri moarte. 36 Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors și a locuit în Ninive . 37 Și a fost așa : pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său. Adramelec și Șarețer, fiii săi , l‐au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar‐Hadon , fiul său.