Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
1 Vai de tine, prădătorule , care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2 Doamne, îndură‐te de noi: pe tine te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3 La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5 Domnul este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6 Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7 Iată, vitejii lor strigă afară: solii păcii plâng cu amar. 8 Căile sunt pustii; călătorul încetează. El a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9 Țara jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10 Acum mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11 Veți zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12 Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca spinii tăiați care se ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14 Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15 Cel ce umblă în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul: 16 acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17 Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18 Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19 Nu vei mai vedea pe poporul cel sălbatic, pe poporul cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul , locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii lui nu se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21 ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22 Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; el ne va mântui. 23 Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24 Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.