Măcelărire mare în Ierusalim
1 Atunci a strigat în urechile mele cu glas tare, zicând: Apropiați‐vă, voi, priveghetorii cetății, fiecare cu arma sa de nimicire în mână. 2 Și iată, șase bărbați veneau de pe calea porții de sus, care este spre miazănoapte, fiecare cu arma sa de măcel în mână; și un om în mijlocul lor îmbrăcat în in, cu o călimară de scriitor la coapse. Și au intrat și au stat aproape de altarul de aramă. 3 Și slava Dumnezeului lui Israel se înălțase de la heruvimul deasupra căruia era, la pragul casei: și el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scriitor la coapse. 4 Și Domnul i‐a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe frunțile bărbaților care gem și strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lui. 5 Și celorlalți le‐a zis în urechile mele: Treceți în urma lui prin cetate și loviți; să nu cruțe ochiul vostru și nici să nu vă îndurați. 6 Ucideți până la nimicire pe bătrâni, tineri și fecioare și prunci și femei; dar nu vă apropiați de vreun om pe care este semnul; și începeți de la locașul meu sfințit. Și au început de la bărbații cei bătrâni care erau înaintea casei. 7 Și le‐a zis: Pângăriți casa și umpleți curțile cu cei uciși: Ieșiti! Și au ieșit și au lovit în cetate. 8 Și a fost așa : pe când loveau ei și eu rămăsesem singur, am căzut pe fața mea și am strigat și am zis: Vai , Doamne Dumnezeule! Vei nimici oare toată rămășița lui Israel vărsându‐ți mânia asupra Ierusalimului? 9 Atunci mi‐a zis: Nelegiuirea casei lui Israel și a lui Iuda este foarte mare și țara este plină de sânge și cetatea plină de stricăciune. Căci ei zic: Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede. 10 Și cât pentru mine și ochiul meu, nu va cruța și nici nu mă voi îndura de ei; dar voi aduce calea lor peste capul lor. 11 Și iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara la coapsele sale, a spus lucrul zicând: Am făcut cum mi‐ai poruncit.