Apocalipsa 21

1 Și am văzut un cer nou și un pământ nou; căci cerul dintâi și pământul dintâi se duseseră și marea nu mai este. 2 Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas mare din scaunul de domnie zicând: Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și el va locui cu ei și ei vor fi poporul lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor: 4 și va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moartea nu va mai fi, nici tânguire, nici strigăt, nici durere nu va mai fi, fiindcă cele dintâi s‐au dus. 5 Și Cel ce șade pe scaunul de domnie a zis: Iată eu fac toate noi. Și zice: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt credincioase și adevărate. 6 Și mi‐a zis: S‐a făcut! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu voi da celui însetat din izvorul apei vieții în dar. 7 Biruitorul va moșteni acestea și eu îi voi fi Dumnezeu și el îmi va fi fiu. 8 Iar în privința fricoșilor și necredincioșilor și urâcioșilor și omorâtorilor și curvarilor și fermecătorilor și închinătorilor la idoli și tuturor mincinoșilor, partea lor va fi în iazul care arde cu foc și pucioasă, care este moartea a doua.

9 Și unul din cei șapte îngeri, care au cele șapte potire umplute cu cele din urmă șapte răni, a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino aici, îți voi arăta pe mireasa , nevasta Mielului. 10 Și m‐a dus în Duh pe un munte mare și înalt și mi‐a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu, 11 având slava lui Dumnezeu; luminătorul ei era asemenea cu o piatră foarte scumpă, ca piatra de iaspis, sticlind ca cristalul. 12 Ea avea un zid mare și înalt, avea douăsprezece porți, și la porți doisprezece îngeri, și nume scrise deasupra, care sunt ale celor douăsprezece seminții ale copiilor lui Israel. 13 Dinspre răsărit erau trei porți; și dinspre miazănoapte trei porți; și dinspre miazăzi trei porți; și dinspre apus trei porți. 14 Și zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15 Și cel ce vorbea cu mine avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei. 16 Și cetatea este în patru unghiri și lungimea ei este cât lățimea. Și a măsurat cetatea cu trestie până la douăsprezece mii de stadii: lungimea și lărgimea și înălțimea ei erau deopotrivă. 17 Și a măsurat zidul ei, o sută patruzeci și patru de coți, după măsură de om, adică a îngerului. 18 Și ziditura zidului ei era de iaspis; și cetatea era de aur curat, asemenea cristalului curat. 19 Temeliile zidului cetății erau împodobite cu orice piatră scumpă; întâia temelie era de iaspis, a doua de safir, a treia de halchedon, a patra de smarald, 20 a cincea de sardonix, a șasea de sardiu, a șaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopraz, a unsprezecea de iacint, a douăsprezecea de ametist. 21 Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare; fiecare din porți era dintr‐un singur mărgăritar. Și ulița cetății era de aur curat, ca cristalul străveziu. 22 Și n‐am văzut Templu în ea, pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic este Templul ei și Mielul. 23 Și cetatea n‐are trebuință de soare, nici de lună ca s‐o lumineze: fiindcă slava lui Dumnezeu a luminat‐o și candela ei este Mielul. 24 Și Neamurile vor umbla prin lumina ei și împărații pământului îi aduc slava lor. 25 Și porțile ei nu sunt închise nicidecum ziua, căci nu va fi noapte acolo. 26 Și‐i vor aduce slava și cinstea Neamurilor. 27 Și nu intră nicidecum în ea nimic de rând, nici cine face urâciune și minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.