Făgăduința nașterii lui Isaac
1 Și Domnul i s‐a arătat la stejarii lui Mamre când ședea la intrarea cortului său în arșița zilei. 2 Și el și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată trei bărbați stăteau înaintea lui. Și când i‐a văzut, a alergat în întâmpinarea lor de la intrarea cortului și s‐a plecat până la pământ. 3 Și a zis: Doamne, dacă am aflat acum har în ochii tăi, nu trece, rogu‐te, de la robul tău. 4 Să se aducă acum puțină apă și să vă spălați picioarele și să vă odihniți sub copac. 5 Și voi aduce o bucată de pâine și întăriți‐vă inima; apoi veți merge mai departe ; căci de aceea v‐ați abătut pe la robul vostru. Și ei au zis: Fă așa cum ai zis. 6 Și Avraam s‐a dus repede în cort la Sara și a zis: Ia repede trei măsuri de floarea făinii, frământă și fă turte. 7 Și Avraam a alergat la cireadă și a luat un vițel tânăr și bun și l‐a dat tânărului și s‐a grăbit să‐l pregătească. 8 Și a luat unt și lapte și vițelul pe care‐l pregătise și l‐a pus înaintea lor. Și el sta lângă ei sub copac și ei mâncau. 9 Și ei i‐au zis: Unde este Sara, nevasta ta? Și el a zis: Iată , în cort. 10 Și el a zis : Mă voi întoarce negreșit la tine la anul pe vremea aceasta și iată , Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Și Sara asculta la intrarea cortului care era în dosul lui. 11 Și Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în zile; Sara încetase să mai aibă după obiceiul femeilor. 12 Și Sara a râs în sine zicând : După ce am îmbătrânit să mai am eu poftă și domnul meu bătrân și el? 13 Și Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a râs Sara zicând: Cu adevărat să mai nasc eu bătrână? 14 Este ceva prea greu pentru Domnul ? La anul pe vremea aceasta mă voi întoarce la tine și Sara va avea un fiu. 15 Și Sara a tăgăduit zicând: N‐am râs! Căci se temea. Și el a zis: Nu; ci ai râs.
Avraam mijlocește pentru Sodoma
16 Și bărbații s‐au sculat de acolo și s‐au uitat spre Sodoma și Avraam mergea cu ei să‐i petreacă. 17 Și Domnul a zis : Să ascund eu de Avraam ce fac? 18 Și Avraam va fi în adevăr un neam mare și tare și toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în el. 19 Căci l‐am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el să țină calea Domnului, să facă dreptate și judecată ca Domnul să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el. 20 Și Domnul a zis: Pentru că strigătul Sodomei și Gomorei este mare și pentru că păcatul lor este foarte greu, 21 mă voi pogorî acum, și voi vedea dacă au făcut în totul după strigătul care a venit la mine; și dacă nu , voi ști. 22 Și bărbații s‐au întors de acolo și au mers spre Sodoma și Avraam stătea încă înaintea Domnului. 23 Și Avraam s‐a apropiat și a zis : Vei prăpădi tu și pe cel drept cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de drepți în cetate: vei prăpădi ta și nu vei cruța locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în el? 25 Departe de tine să faci așa să ucizi pe cel drept cu cel rău și cel drept să fie ca cel rău; departe de tine ! Oare nu va face dreptate judecătorul întregului pământ? 26 Și Domnul a zis : Dacă voi afla în Sodoma cincizeci de drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia. 27 Și Avraam a răspuns și a zis : Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului eu care sunt pulbere și cenușă. 28 Poate că vor lipsi cinci din cei cincizeci de drepți: vei prăpădi tu toată cetatea pentru cei cinci? Și el a zis: Nu voi prăpădi dacă voi afla acolo patruzeci și cinci. 29 Și el i‐a mai vorbit iarăși zicând: Poate că se vor afla acolo patruzeci! Și el a zis: N‐o voi face pentru cei patruzeci. 30 Și el a zis: Să nu se mânie Domnul și voi vorbi: poate că se vor afla acolo treizeci! Și el a zis: N‐o voi face dacă voi afla acolo treizeci. 31 Și el a zis: Iată acum am cutezat să vorbesc Domnului: poate că se vor afla acolo douăzeci. Și el a zis: Pentru cei douăzeci n‐o voi prăpădi. 32 Și el a zis: Oh, să nu se mânie Domnul și voi mai vorbi numai de astă dată! Poate că zece se vor afla acolo. Și el a zis: N‐o voi prăpădi pentru cei zece. 33 Și Domnul s‐a dus după ce a încetat să mai vorbească cu Avraam. Și Avraam s‐a întors la locul său.