Iuda pustiit
1 Iată! Domnul golește pământul și‐l pustiește și răstoarnă și risipește pe locuitorii lui! 2 Și va fi poporului ca și preotului , slujitorului ca și domnului său, slujnicei ca și doamnei sale, cumpărătorului ca și vânzătorului, celui ce împrumută ca și celui împrumutat, cămătarului ca și datornicului. 3 Țara va fi golită de tot și pustiită de tot. Căci Domnul a vorbit cuvântul acesta. 4 Pământul jelește și se veștejește; lumea lâncezește și se veștejește; poporul trufaș al țării lâncezește. 5 Și pământul este pângărit sub locuitorii săi: căci au călcat legile, au schimbat așezământul, au rupt legământul cel veșnic. 6 Pentru aceasta blestemul înghite pământul și locuitorii din el sunt socotiți vinovați; pentru aceasta locuitorii pământului sunt arși și au rămas puțini oameni. 7 Mustul jelește, via lâncezește, toți cei ce erau cu inima voioasă suspină. 8 Veselia timpanelor încetează, vuietul celor ce se veselesc se sfârșește, bucuria harfei încetează. 9 Nu beau vin cu un cântec: băutura tare este amară celor ce o beau. 10 Cetatea pustie este sfărâmată; fiecare casă este închisă că nimeni nu intră în ea. 11 În ulițe este o strigare pentru vin. Orice bucurie este întunecată, veselia țării s‐a dus în robie. 12 Pustiirea rămâne în cetate și poarta este lovită cu o dărâmătură, 13 căci așa va fi în mijlocul pământului: între popoare, ca scuturatul unui măslin, ca strângerea boabelor după sfârșitul culesului viei. 14 Aceștia își vor înălța glasul, vor chiui; pentru măreția Domnului vor striga tare de la mare. 15 De aceea slăviți pe Domnul în răsărit, numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării. 16 De la marginea pământului noi am auzit cântări: Slavă celui Drept. Și eu am zis: Vai, mă sting! Mă sting! Vai de mine! Vânzătorii s‐au purtat ca vânzători; da, vânzătorii s‐au purtat ca foarte vânzători. 17 Groaza și groapa și cursa sunt asupra ta, locuitor al țării. 18 Și va fi așa : cel ce fuge de vuietul fricii va cădea în groapă și cel ce se ridică din mijlocul gropii se va prinde în cursă: căci ferestrele cerurilor de sus sunt deschise și temeliile pământului se clatină. 19 Pământul este sfărâmat, pământul se desface, pământul este zguduit cu putere. 20 Pământul se clatină încoace și încolo ca cel beat și se mișcă încoace și încolo ca o colibă de noapte; și abaterea lui este grea peste el și cade și nu se mai ridică. 21 Și va fi așa : în ziua aceea Domnul va pedepsi oștirea celor înalți în înălțime și pe împărații pământului de pe pământ. 22 Și vor fi strânși ca adunarea celor întemnițați pentru groapă și vor fi închiși în închisoare și după multe zile vor fi cercetați. 23 Și luna va roși și soarele se va rușina. Căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sion și în Ierusalim și înaintea bătrânilor săi în slavă.