Natan mustră pe David
1 Și Domnul a trimis pe Natan la David. Și a venit la el și a zis : Erau doi oameni într‐o cetate, unul bogat și celălalt sărac. 2 Bogatul avea foarte multe oi și boi, 3 iar săracul n‐avea nimic decât o singură mielușea, pe care o cumpărase și o hrănea. Și ea creștea cu el și cu copiii săi împreună; mânca chiar din bucata lui și bea chiar din paharul lui și se culca la sânul său și‐i era ca o fiică. 4 Și a venit un călător la omul bogat. Și el nu s‐a îndurat să ia din oile sale și din boii săi ca să gătească pentru călătorul care venise la el și a luat oaia omului sărac și a gătit‐o pentru bărbatul care venise la el. 5 Și mânia lui David s‐a aprins împotriva bărbatului și a zis lui Natan: Viu este Domnul, omul care a făcut aceasta este un fiu al morții. 6 Și să întoarcă oaia împătrit pentru că a făcut lucrul acesta și pentru că n‐a avut milă. 7 Și Natan a zis lui David: Tu ești omul acela! Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te‐am uns împărat peste Israel și te‐am scăpat din mâna lui Saul 8 și ți‐am dat casa domnului tău și nevestele domnului tău în sânul tău și ți‐am dat casa lui Israel și a lui Iuda și dacă ar fi fost prea puțin, ți‐aș fi adăugat astfel și astfel de lucruri. 9 De ce ai disprețuit cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii săi? Ai lovit cu sabie pe Urie , Hetitul; și ți‐ai luat pe nevasta lui de nevastă și pe el l‐ai ucis cu sabia copiilor lui Amon. 10 Și acum sabia nu se va depărta din casa ta în veac pentru că m‐ai disprețuit și ai luat pe nevasta lui Urie Hetitul, de nevastă a ta. 11 Așa zice Domnul: Iată voi ridica un rău împotriva ta din chiar casa ta și voi lua nevestele tale dinaintea ochilor tăi și le voi da aproapelui tău și el se va culca cu nevestele tale în fața soarelui acestuia. 12 Căci tu ai făcut pe ascuns, dar eu voi face acest lucru în fața întregului Israel și în fața soarelui. 13 Și David a zis lui Natan: Am păcătuit împotriva Domnului. Și Natan a zis lui David: Și Domnul ți‐a îndepărtat păcatul ; nu vei muri. 14 Dar pentru că prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrăjmașilor Domnului să hulească , și fiul tău care ți s‐a născut va muri.
Moartea copilului. Solomon
15 Și Natan s‐a dus la casa sa. Și Domnul a lovit pruncul, pe care i‐l născuse lui David nevasta lui Urie și s‐a îmbolnăvit foarte greu. 16 Și David a rugat pe Dumnezeu pentru prunc. Și David a postit și a intrat și a șezut culcat pe pământ toată noaptea. 17 Și bătrânii casei sale s‐au sculat și au stătut lângă el ca să‐l ridice de la pământ, dar n‐a voit și nici n‐a mâncat pâine cu ei. 18 Și a fost așa : în ziua a șaptea pruncul a murit. Și robii lui David s‐au temut să‐i spună că pruncul a murit, căci ziceau: Iată încă pe când trăia pruncul i‐am vorbit și n‐a ascultat de glasul nostru, cum se va mâhni deci dacă‐i vom spune acum că pruncul a murit! 19 Dar David a văzut că robii săi șopteau împreună și David a înțeles că pruncul murise. Și David a zis robilor săi: A murit pruncul? Și ei au zis: A murit! 20 Atunci David s‐a sculat de la pământ și s‐a spălat și s‐a uns și și‐a schimbat veșmintele și a intrat în casa Domnului și s‐a închinat . Apoi a venit în casa sa însuși și a cerut și i‐au pus pâine înainte și a mâncat. 21 Și robii săi i‐au zis: Ce faci? Tu ai postit și ai plâns pentru prunc când trăia și acum, când pruncul a murit, te scoli și mănânci pâine? 22 Și el a zis: Când trăia încă pruncul am postit și am plâns, căci ziceam: Cine știe dacă nu se va îndura Domnul de mine ca să trăiască pruncul? 23 Dar acum că a murit, de ce să postesc? Pot eu să‐l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine. 24 Și David a mângâiat pe Bat‐Șeba, nevastă‐sa, și a intrat la ea și s‐a culcat cu ea. Și ea a născut un fiu și el i‐a pus numele Solomon. Și Domnul l‐a iubit. 25 Și a trimis prin Natan, prorocul, și i‐a pus numele Iedidia, din pricina Domnului.
Luarea Rabei
26 Și Ioab a luptat împotriva Rabei a copiilor lui Amon și a luat cetatea împărătească. 27 Și Ioab a trimis soli la David și a zis: Am luptat împotriva Rabei și am luat cetatea apelor. 28 Și acum strânge rămășița poporului și tăbărăște împotriva cetății și ia‐o tu ca să nu iau eu cetatea și să i se pună numele după numele meu. 29 Și David a strâns tot poporul și a mers la Raba și au luptat împotriva ei și a luat‐o. 30 Și a luat cununa împăratului lor de pe capul său, și greutatea ei era un talant de aur și pietre scumpe, și a fost pusă pe capul lui David. Și a luat din cetate foarte multă pradă. 31 Și a scos pe poporul care era în ea și l‐a pus sub ferestrău și subsuluri de fier și sub securi de fier și i‐a trecut prin cuptorul de cărămizi. Și așa a făcut tuturor cetăților copiilor lui Amon. Și David și tot poporul s‐au întors la Ierusalim.