2 Regi 3

1 Și Ioram fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doisprezece ani. 2 Și a făcut rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său și ca mama sa și a depărtat stâlpul lui Baal pe care‐l făcuse tatăl său. 3 Totuși s‐a lipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat; nu s‐a depărtat de la ele. 4 Și Meșa, împăratul Moabului, avea turme și a dat împăratului lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna. 5 Și a fost așa : după ce a murit Ahab, împăratul Moabului s‐a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6 Și împăratul Ioram a ieșit din Samaria în vremea aceea și a numărat tot Israelul. 7 Și s‐a dus și a trimis la Iosafat, împăratul lui Iuda, zicând: Împăratul Moabului s‐a răsculat împotriva mea: vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului? Și el a zis: Mă voi sui; eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca și caii tăi. 8 Și a zis: Pe ce cale ne vom sui? Și el a zis: Pe calea pustiei Edomului. 9 Și împăratul lui Israel și împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au pornit și au cutreierat cale de șapte zile. Și nu era apă pentru tabără și pentru vitele care îi urmau. 10 Și împăratul lui Israel a zis: Vai, Domnul a chemat pe acești trei împărați împreună ca să‐i dea în mâna Moabului. 11 Și Iosafat a zis: Oare nu este aici un proroc al Domnului ca să întrebăm pe Domnul prin el? Și unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns și a zis: Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie. 12 Și Iosafat a zis: Cuvântul Domnului este cu el. Și împăratul lui Israel și Iosafat și împăratul Edomului s‐au pogorât la el. 13 Și Elisei a zis împăratului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du‐te la prorocii tatălui tău și la prorocii mamei tale. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați împreună ca să‐i dea în mâna Moabului. 14 Și Elisei a zis: Viu este Domnul oștirilor, înaintea căruia stau, hotărât, că de n‐aș căuta la fața lui Iosafat, împăratul lui Iuda, n‐aș voi să mă uit la tine nici să te văd. 15 Și acum aduceți‐mi un cântăreț cu harfa. Și a fost așa : pe când cânta cântărețul din harfă, mâna Domnului a fost peste el. 16 Și a zis: Așa zice Domnul: Faceți în valea aceasta groapă lângă groapă. 17 Căci așa zice Domnul: Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie și valea aceasta tot se va umplea de apă și veți bea voi și turmele voastre și vitele voastre. 18 Și aceasta este mic în ochii Domnului: el va da în mâna voastră și pe Moab. 19 Și veți bate orice cetate întărită și orice cetate aleasă și veți tăia orice copac bun și veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre orice ogor. 20 Și a fost așa : dimineața, pe când se aducea darul de mâncare, iată a venit apă de pe calea Edomului și pământul s‐a umplut de apă. 21 Și toți moabiții au auzit că toți împărații se suiseră să se lupte cu ei și au adunat pe toți cei ce se încingeau cu brâu și mai mari și au stătut la hotar. 22 Și s‐au sculat dis de dimineață și soarele a răsărit peste apă și moabiții au văzut în față apele roșii ca sângele. 23 Și au zis: Este sânge. Împărații aceștia sunt nimiciți cu desăvârșire și s‐au lovit unul pe altul; și acum la pradă, moabe! 24 Și când au venit la tabăra lui Israel, israeliții s‐au ridicat și au bătut pe moabiți și ei au fugit dinaintea lor și au intrat și au bătut pe Moab. 25 Și au sfărâmat cetățile și a aruncat fiecare om piatra sa pe orice ogor bun și l‐au umplut și au astupat orice izvor de apă și au tăiat orice copac bun, până n‐au lăsat decât pietre în Chir‐Hareset și prăștiașii l‐au înconjurat și l‐au bătut. 26 Și împăratul Moabului a văzut că lupta era prea crâncenă pentru el și a luat cu sine șapte sute de bărbați care trăgeau săbiile, ca să răzbată până la împăratul Edomului, dar n‐au putut. 27 Și a luat pe fiul său întâi născut care era să domnească în locul său și l‐a adus ardere de tot pe zid. Și a fost mare mânie împotriva lui Israel; și au plecat de la el și s‐au întors la țara lor.