Ferește‐te de desfrânare!
1 Fiul meu, ia seama la înțelepciunea mea; pleacă‐ți urechea la priceperea mea. 2 Ca să fii cu prevedere și buzele tale să păstreze cunoștința. 3 Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted decât untdelemnul; 4 dar la urmă ea este amară ca pelinul, ascuțită ca sabia cu două tăișuri. 5 Picioarele sale se coboară la moarte, pașii ei dau în Șeol. 6 Ea nu apucă pe cărarea netedă a vieții, căile ei sunt nestatornice și ea nu le cunoaște. 7 Deci, fiilor, ascultați‐mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. 8 Depărtează‐ți calea de lângă ea și nu te apropia de ușa casei ei; 9 ca nu cumva să dai cinstea ta altora și anii tăi celui nemilos; 10 ca să nu se sature străinii de puterea ta și ostenelile tale să fie în casa altuia; 11 și tu să te bocești la sfârșitul tău, când carnea ta și trupul tău vor pieri. 12 Și să zici: O, cât am urât învățătura și inima mea a disprețuit mustrarea, 13 și n‐am ascultat de glasul învățătorilor mei și nu mi‐am plecat urechea la cei ce mă învățau! 14 Eram aproape să cad în tot soiul de rău în mijlocul obștei și adunării. 15 Bea ape din groapa ta și ape curgătoare din puțul tău. 16 Să se risipească izvoarele tale ca pâraiele de apă în ulițe? 17 Să fie numai ale tale nu și ale străinilor cu tine! 18 Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‐te de nevasta tinereții tale. 19 Ca o cerboaică iubită și ca o căprioară plăcută, țâțele ei să te îndestuleze în toate vremile și îmbată‐te totdeauna de iubirea ei. 20 Și de ce ai voi, fiul meu, să te îmbeți de la o străină și să îmbrățișezi sânul alteia? 21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el cumpănește toate cărările lui. 22 Pe cel rău înseși nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut. 23 El va muri din lipsă de învățătură și se va rătăci în mărimea nebuniei sale.