Ioan 8

1 Iar Isus s‐a dus în muntele Măslinilor. 2 Și dis‐de‐dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul venea la el. Și el a șezut jos și‐i învăța. 3 Și cărturarii și fariseii aduc pe o femeie prinsă în preacurvie și punând‐o în mijloc, 4 îi zic: Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de preacurvie. 5 Și în lege Moise ne‐a poruncit să omorâm cu pietre pe unele ca acestea; tu deci ce zici? 6 Și ziceau aceasta ispitindu‐l, ca să aibă de ce să‐l învinuiască. Iar Isus s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 7 Dar fiindcă îl întrebau neîncetat, s‐a ridicat în sus și a zis către ei: Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei. 8 Și iarăși s‐a plecat jos și scria cu degetul pe pământ. 9 Iar ei când au auzit și fiind mustrați de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei bătrâni până la cei din urmă; și a rămas numai Isus și femeia stând în mijloc. 10 Și Isus s‐a ridicat și nezărind pe nimeni afară de femeie, i‐a zis: Femeie, unde sunt pârâșii aceia ai tăi? Nu te‐a osândit nimeni? 11 Și ea a zis: Nimeni, Doamne. Isus i‐a zis: Nici eu nu te osândesc; du‐te și nu mai păcătui.

12 Isus deci le‐a vorbit iarăși zicând: Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 13 Fariseii i‐au zis deci: Tu mărturisești despre tine însuți; mărturia ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le‐a zis: Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci știu de unde am venit și unde mă duc. Dar voi nu știți de unde vin sau unde mă duc. 15 Voi judecați după carne; eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar când judec și eu, judecata mea este adevărată, căci eu nu sunt singur, ci eu și Tatăl care m‐a trimis. 17 Și în legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18 Eu sunt cel ce mărturisește despre mine însumi și Tatăl care m‐a trimis mărturisește despre mine. 19 Deci îi ziceau: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Voi nu mă știți nici pe mine nici pe Tatăl meu; dacă m‐ați ști pe mine, ați ști și pe Tatăl meu. 20 Aceste cuvinte le‐a vorbit lângă cutia pentru daruri pe când îi învăța în Templu; și nimeni nu l‐a prins, căci nu‐i venise încă ceasul. 21 Deci le‐a zis iarăși: Eu mă duc și mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; unde mă duc eu, voi nu puteți veni. 22 Iudeii deci ziceau: Nu cumva se va omorî singur că zice: Unde mă duc eu voi nu puteți veni? 23 Și le‐a zis: Voi sunteți din cele de jos, eu sunt din cele de sus; voi sunteți din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. 24 V‐am spus deci că veți muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeți că eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 25 I‐au zis deci: Tu cine ești? Și Isus le‐a zis: Întocmai ceea ce vă și vorbesc de la început. 26 Multe am să zic și să judec despre voi, dar cel ce m‐a trimis pe mine este adevărat; și eu ce am auzit de la el, acestea le vorbesc în lume. 27 Ei n‐au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Deci Isus a zis: Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că eu sunt și nu fac nimic de la mine însumi, ci după cum m‐a învățat Tatăl vorbesc acestea. 29 Și cel ce m‐a trimis este împreună cu mine; nu m‐a lăsat singur, căci eu totdeauna fac cele plăcute lui.

30 Pe când vorbea el acestea, mulți au crezut în el. 31 Isus zicea deci către iudeii care crezuseră în el: Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat ucenicii mei 32 și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va slobozi. 33 Ei i‐au răspuns: Noi suntem sămânța lui Avraam și n‐am fost robi nimănui vreodată; cum zici tu: Veți fi slobozi? 34 Isus le‐a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun că oricine care săvârșește păcatul este rob al păcatului. 35 Și robul nu rămâne în casă în veac; fiul rămâne în veac. 36 Dacă deci Fiul vă va face slobozi, veți fi într‐adevăr slobozi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam dar căutați să mă omorâți, căci cuvântul meu nu are loc în voi. 38 Eu vorbesc ce am văzut de la Tatăl și voi deci faceți ce ați auzit de la tatăl vostru. 39 Ei au răspuns și i‐au zis: Tatăl nostru este Avraam . Isus le zice: Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40 Dar acum căutați să mă omorâți pe mine, un om care v‐am vorbit adevărul, pe care l‐am auzit de la Dumnezeu. Aceasta n‐a făcut‐o Avraam. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru. Ei i‐au zis: Noi nu suntem născuți din curvie, un singur Tată avem, pe Dumnezeu. 42 Isus le‐a zis: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m‐ați iubi; căci eu am ieșit și vin din Dumnezeu; căci n‐am venit de la mine însumi, ci el m‐a trimis. 43 Pentru ce nu înțelegeți vorbirea mea? Pentru că nu puteți auzi cuvântul meu. 44 Voi sunteți din tatăl vostru, diavolul, și voiți să faceți poftele tatălui vostru. El era omorâtor de oameni de la început și n‐a stat în adevăr, căci în el nu este adevăr. Când vorbește minciuna, vorbește din ale sale, căci este mincinos și tatăl ei. 45 Dar eu, fiindcă spun adevărul, nu mă credeți. 46 Cine dintre voi mă dovedește de păcat? Dacă vorbesc adevărul, pentru ce nu mă credeți? 47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele din Dumnezeu; pentru aceea voi n‐ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

48 Iudeii au răspuns și i‐au zis: Nu zicem noi oare bine că ești samaritean și ai drac? 49 Isus a răspuns: Eu n‐am drac, ci cinstesc pe Tatăl meu și voi mă necinstiți pe mine. 50 Și eu nu caut slava mea, este cine caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun, dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac. 52 Iudeii deci i‐au zis: Acum cunoaștem că ai drac. Avraam a murit și prorocii și tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul meu, nu va gusta moarte în veac. 53 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și prorocii au murit; cine te faci tu pe tine însuți? 54 Isus a răspuns: Dacă eu mă voi slăvi pe mine însumi, slava mea nu este nimic; Tatăl meu este cel ce mă slăvește, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru 55 și nu l‐ați cunoscut, dar eu îl cunosc. Și dacă aș zice că nu‐l cunosc, voi fi ca voi, mincinos; dar îl cunosc și păzesc cuvântul lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‐a veselit să vadă ziua mea și a văzut‐o și s‐a bucurat. 57 Iudeii deci i‐au zis: N‐ai încă cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam? 58 Isus le‐a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mai înainte de a fi fost Avraam, eu sunt. 59 Deci au luat pietre ca să arunce în el; dar Isus s‐a ascuns și a ieșit din Templu.