Mustrarea stricăciunii poporului
1 Când am voit să vindec pe Israel, atunci s‐a descoperit nelegiuirea lui Efraim și răutatea Samariei. Căci ei fac înșelăciune : și hoțul intră și ceata tâlharilor se lățește pe afară. 2 Și ei nu zic în inimile lor că eu țin minte toată nelegiuirea lor. Acum faptele lor îi împresoară; ele sunt înaintea feței mele. 3 Ei desfată pe împărat în răutatea lor și pe cei mari cu minciunile lor. 4 Toți preacurvesc, ca un cuptor aprins al brutarului, care încetează să ațâțe focul după ce a început să frământe aluatul până la dospirea lui. 5 În ziua împăratului nostru, mai marii au slăbit de aprinderea vinului; el a întins mâna sa batjocoritorilor. 6 Căci și‐au apropiat inima ca un cuptor stând la pândă; brutarul lor doarme toată noaptea; dimineața arde ca un foc înflăcărat. 7 Toți sunt aprinși ca un cuptor și sfâșie pe judecătorii lor. Toți împărații lor au căzut ; nu este între ei cine să strige către mine. 8 Efraim se amestecă cu popoarele; Efraim este o turtă neîntoarsă. 9 Străinii i‐au mâncat puterea și el nu știe; da, peri albi s‐au ivit ici‐colo pe el și nu știe. 10 Și mândria lui Israel mărturisește înaintea feței sale; și cu toate acestea ei nu se întorc la Domnul Dumnezeul lor, nici nu‐l caută. 11 Și Efraim este ca o porumbiță proastă, fără pricepere. Ei cheamă Egiptul , merg în Asiria. 12 Când vor merge, îmi voi întinde lațul asupra lor, îi voi doborî ca pe păsările cerurilor, îi voi pedepsi după cum a auzit adunarea lor. 13 Vai de ei! Căci au rătăcit de la mine. Pierzare lor! căci au făcut fărădelege împotriva mea. Și eu voiam să‐i răscumpăr , dar ei vorbesc minciuni împotriva mea. 14 Și n‐au strigat către mine în inima lor, când urlau pe paturile lor: se adună pentru grâu și must; s‐au depărtat de la mine. 15 I‐am deprins în adevăr, le‐am întărit brațele, dar ei cugetă rău împotriva mea. 16 Se întorc , dar nu la Cel Preaînalt; sunt ca un arc amăgitor. Mai marii lor cad de sabie pentru turbarea limbii lor; aceasta va fi batjocura lor în țara Egiptului .