Balaam binecuvântează pe Israel
1 Și Balaam a zis lui Balac: Zidește‐mi aici șapte altare și pregătește‐mi aici șapte viței și șapte berbeci. 2 Și Balac a făcut cum zisese Balaam. Și Balac și Balaam au adus un vițel și un berbece pe fiecare altar. 3 Și Balaam a zis lui Balac: Stai lângă arderea ta de tot și eu mă voi duce; poate mă va întâmpina Domnul; și orice‐mi va arăta, îți voi spune. Și s‐a dus pe o înălțime descoperită. 4 Și Dumnezeu a întâmpinat pe Balaam. Și el i‐a zis: Am făcuț șapte altare și pe fiecare altar am adus un berbece și un vițel. 5 Și Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și a zis: Întoarce‐te la Balac și să vorbești așa. 6 Și s‐a întors la el și iată sta lângă arderea sa de tot, el și toți mai marii Moabului. 7 Și și‐a rostit pilda și a zis: Balac, împăratul Moabului, m‐a adus din Aram, din munții răsăritului: Vino ! blesteamă‐mi pe Iacov. Și vino, fii mânios pe Israel. 8 Cum să blestem eu pe cine n‐a blestemat Dumnezeu? Și cum să fiu mânios pe cine n‐a fost mânios Domnul? 9 Căci îl văd de pe vârful stâncilor și‐l privesc de pe dealuri. Iată este un popor care va locui singur și nu va fi numărat printre neamuri. 10 Cine poate număra pulberea lui Iacov sau numărul a patra parte a lui Israel? Să‐mi moară sufletul de moartea celor drepți și sfârșitul meu să fie ca al lor! 11 Și Balac a zis lui Balaam: Ce mi‐ai făcut ? Te‐am luat ca să blestemi pe vrăjmașii mei și iată i‐ai binecuvântat de tot. 12 Și el a răspuns și a zis: Oare nu trebuie să caut să vorbesc ce mi‐a pus Domnul în gură? 13 Și Balac i‐a zis: Vino, te rog, cu mine într‐alt loc de unde îi vei vedea; vei vedea numai partea cea mai depărtată a lor și nu‐i vei vedea pe toți, și blesteamă‐i de acolo. 14 Și l‐a luat în țarina veghetorului, la vârful Pisga, și a zidit șapte altare și a adus un vițel și un berbece pe fiecare altar. 15 Și a zis lui Balac: Stai aici lângă arderea ta de tot și voi întâmpina pe Domnul acolo. 16 Și Domnul a întâmpinat pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui și a zis: Întoarce‐te la Balac și să vorbești așa. 17 Și a venit la el și iată sta lângă arderea sa de tot, și mai marii Moabului cu el. Și Balac i‐a zis: Ce a vorbit Domnul? 18 Și el și‐a rostit pilda și a zis: Scoală‐te , Balac, și ascultă! Pleacă urechea la mine, fiul lui Țipor! 19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, niciun fiu de om ca să‐i pară rău. A zis el și nu va face? Și a vorbit el și nu va împlini? 20 Iată am primit să binecuvântez și el a binecuvântat și nu pot întoarce. 21 El n‐a zărit nelegiuire în Iacov și n‐a văzut răutate în Israel. Domnul Dumnezeul său este cu el și strigătul unui împărat este în mijlocul lor. 22 Dumnezeu i‐a scos din Egipt: tăria lui este ca a boului sălbatic. 23 Căci cu adevărat nu este descântec împotriva lui Iacov, nici ghicire împotriva lui Israel; la vremea sa se va zice despre Iacov și despre Israel: Ce a lucrat Dumnezeu! 24 Iată poporul se va scula ca o leoaică și ca un leu se va ridica . Nu se va culca până nu va mânca prada și va bea sângele celor uciși. 25 Și Balac a zis lui Balaam: Nici nu‐i blestema, nici nu‐i binecuvânta. 26 Și Balaam a răspuns și a zis lui Balac: Oare nu ți‐am spus zicând: Tot ce va vorbi Domnul aceea voi face? 27 Și Balac a zis lui Balaam: Vino , te rog, te voi duce într‐alt loc; poate va fi plăcut în ochii lui Dumnezeu ca să mi‐i blestemi de acolo. 28 Și Balac a luat pe Balaam pe vârful Peor care privește spre pustie . 29 Și Balaam a zis lui Balac: Zidește‐mi aici șapte altare și pregătește‐mi aici șapte viței și șapte berbeci. 30 Și Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus un vițel și un berbece pe fiecare altar.