Bătrânețea lui David
1 Și împăratul David era bătrân, înaintat în zile. Și l‐au acoperit cu haine, dar nu s‐a încălzit. 2 Și slujitorii săi i‐au zis: Să se caute pentru domnul nostru, împăratul, o fecioară tânără și ea să stea înaintea împăratului și să‐l dezmierde și să se culce la sânul tău ca să se încălzească domnul meu, împăratul. 3 Și au căutat o tânără frumoasă în toate hotarele lui Israel și au găsit pe Abișag, Sunamita , și au adus‐o la împărat. 4 Și tânăra era foarte frumoasă și dezmierda pe împărat și‐i slujea, dar împăratul n‐a cunoscut‐o.
Răscoala lui Adonia
5 Și Adonia , fiul Haghitei, s‐a semețit zicând: Eu voi fi împărat. Și și‐a gătit care și călăreți și cincizeci de bărbați care să alerge înaintea lui. 6 Și tatăl său nu‐l supărase niciodată zicând: Pentru ce ai făcut așa? Și el era și foarte frumos la chip: și se născuse după Absalom. 7 Și el a vorbit lui Ioab, fiul Țeruiei, și cu Abiatar , preotul, și ei au ajutat pe Adonia urmându‐l. 8 Dar Țadoc preotul, și Benaia, fiul lui lehoiada, și Natan, prorocul, și Șimei și Rei și vitejii lui David n‐au fost cu Adonia. 9 Și Adonia a junghiat oi și boi și viței grași lângă piatra Zohelet, care este lângă En‐Roguel, și a chemat pe toți frații săi, fiii împăratului, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii împăratului. 10 Iar pe Natan prorocul și pe Benaia și pe viteji și pe fratele său Solomon nu i‐a chemat.
Bat‐Șeba la David
11 Și Natan a vorbit către Bat‐Șeba, mama lui Solomon, zicând: Oare n‐ai auzit că Adonia, fiul Haghitei , s‐a făcut împărat și domnul nostru David nu știe? 12 Și acum vino, rogu‐te, și să‐ți dau un sfat și scapă viața ta și viața fiului tău Solomon. 13 Du‐te și intră la împăratul David și zi‐i: Domnul meu împărate, oare n‐ai jurat tu roabei tale, zicând: Negreșit Solomon , fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie? De ce dar domnește Adonia? 14 Iată, pe când vei vorbi tu încă acolo cu împăratul, voi intra și eu în urma ta și voi întări cuvintele tale. 15 Și Bat‐Șeba a intrat la împărat în odaie. Și împăratul era foarte bătrân și Abișag, Sunamita, slujea împăratului. 16 Și Bat‐Șeba s‐a plecat și a făcut o plecăciune înaintea împăratului. Și împăratul a zis: Ce vrei? 17 Și ea i‐a zis: Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul Dumnezeul tău: Negreșit Solomon, fiul tău, va fi împărat după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie. 18 Și acum iată Adonia s‐a făcut împărat. Și tu, domnul meu, împărate, nu știi. 19 Și el a junghiat boi și viței grași și oi, în mulțime, și a chemat pe toți fiii împăratului și pe Abiatar, preotul, și pe Ioab, mai marele oastei, iar pe robul tău Solomon nu l‐a chemat. 20 Și tu domnul meu împărate, spre tine sunt ochii întregului Israel, ca să le spui cine va ședea pe scaunul de domnie al domnului meu, împăratul, după el. 21 Și va fi așa : îndată ce domnul meu, împăratul, va adormi cu părinții săi, eu și fiul meu Solomon vom fi găsiți păcătoși. 22 Și iată, pe când vorbea ea cu împăratul, a intrat și Natan prorocul. 23 Și au spus împăratului zicând: Iată Natan, prorocul. Și el a intrat la împărat și s‐a plecat înaintea împăratului cu fața la pământ. 24 Și Natan a zis: Domnul meu, împărate, oare tu ai zis: Adonia va fi împărat după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie? 25 Căci s‐a pogorât astăzi și a junghiat boi și viței grași și oi, în mulțime, și a chemat pe toți fiii împăratului și pe mai marii oastei și pe Abiatar, preotul, și iată mănâncă și beau înaintea lui și zic: Trăiască împăratul ! Adonia! 26 Iar pe mine, robul tău, pe Țadoc preotul, și pe Benaia, fiul lui Iehoiada și pe Solomon, robul tău, nu ne‐a chemat. 27 Este lucrul acesta de la domnul meu împăratul, și n‐ai arătat robilor tăi cine va ședea pe scaunul de domnie al domnului meu, împăratul, după el? 28 Și împăratul David a răspuns și a zis: Chemați‐mi pe Bat‐Șeba. Și ea a intrat înaintea împăratului și a stătut înaintea împăratului. 29 Și împăratul a jurat și a zis: Viu este Domnul, care a răscumpărat sufletul meu din orice strâmtorare. 30 Cu adevărat cum ți‐am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel zicând: Negreșit, fiul tău Solomon va domni după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie în locul meu, așa voi face în ziua aceasta. 31 Și Bat‐Șeba s‐a plecat cu fața până la pământ și a făcut plecăciune împăratului și a zis: Trăiască domnul meu împăratul David în veac.
Solomon împărat
32 Și împăratul David a zis: Chemați‐mi pe Țadoc preotul, și pe Natan, prorocul, și pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Și ei au intrat înaintea împăratului. 33 Și împăratul le‐a zis: Luați cu voi pe slujitorii domnului vostru și puneți pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu și pogorâți‐l la Ghihon. 34 Și Țadoc preotul și Natan prorocul, să‐l ungă acolo împărat peste Israel și suflați în trâmbiță și ziceți: Trăiască împăratul Solomon! 35 Și vă veți sui în urma lui și el va veni și va ședea pe scaunul meu de domnie și el va fi împărat în locul meu și eu am poruncit ca el să fie domn peste Israel și peste Iuda. 36 Și Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului zicând: Amin! așa să zică Domnul Dumnezeul domnului meu, împăratul! 37 Cum a fost Domnul cu domnul meu împăratul, așa să fie și cu Solomon și să facă scaunul lui de domnie mai mare decât scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David. 38 Și Țadoc preotul și Natan prorocul și Benaia , fiul lui Iehoiada, și cheretiții și peletiții s‐au pogorât și au pus pe Solomon pe catârul împăratului David și l‐au dus la Ghihon. 39 Și Țadoc, preotul, a luat cornul cu untdelemn din cort și a uns pe Solomon. Și au suflat în trâmbiță, și tot poporul a zis: Trăiască împăratul Solomon! 40 Și tot poporul s‐a suit după el și poporul cânta din fluiere și se desfăta cu mare bucurie și crăpa pământul de sunetul lor.
Adonia aude
41 Și Adonia și toți oaspeții cei care erau cu el, au auzit pe când sfârșeau de mâncat. Și Ioab a auzit sunetul trămbiței și a zis: Pentru ce este vuietul acesta de care răsună cetatea? 42 Pe când vorbea el încă, iată a venit Ionatan, fiul lui Abiatar, preotul. Și Adonia i‐a zis: Intră căci ești bărbat de preț și aduci știri bune. 43 Și Ionatan a răspuns și a zis lui Adonia: Cu adevărat domnul nostru, împăratul David, a făcut împărat pe Solomon. 44 Și împăratul a trimis cu el pe Țadoc, preotul, și pe Natan prorocul și pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe cheretiți și pe peletiți și l‐au pus pe catârul împăratului. 45 Și Țadoc preotul și Natan prorocul l‐au uns împărat în Ghihon și s‐au suit de acolo veselindu‐se și a răsunat cetatea. Acesta este vuietul pe care l‐ați auzit. 46 Ba încă Solomon șade pe scaunul de domnie al împărăției. 47 Și chiar și slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru, împăratul David, zicând: Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai bun decât numele tău și să facă scaunul lui de domnie mai mare decât scaunul tău de domnie: și împăratul s‐a plecat pe pat. 48 Și împăratul a mai zis așa: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a dat astăzi pe unul să șadă pe scaunul meu de domnie și ochii mei o văd. 49 Și toți oaspeții care erau ai lui Adonia s‐au spăimântat și s‐au sculat și s‐a dus fiecare pe calea sa. 50 Și Adonia s‐a temut de Solomon și s‐a sculat și s‐a dus și s‐a apucat de coarnele altarului. 51 Și s‐a spus lui Solomon zicând: Iată Adonia se teme de împăratul Solomon și iată s‐a apucat de coarnele altarului zicând: Să‐mi jure împăratul Solomon întâi că nu va omorî cu sabia pe slujitorul său. 52 Și Solomon a zis: Dacă va fi un fiu al vredniciei, un păr din el nu va cădea pe pământ, dar dacă se va afla rău în el, va muri. 53 Și împăratul Solomon a trimis și l‐a pogorât de la altar. Și el a venit și s‐a plecat înaintea împăratului Solomon. Și Solomon i‐a zis: Mergi la casa ta.