Exodul 32

1 Și când a văzut poporul că Moise întârzia să se pogoare de pe munte, poporul s‐a adunat la Aaron și i‐a zis: Scoală‐te , fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 2 Și Aaron le‐a zis: Scoateți cerceii de aur, care sunt în urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fetelor voastre și aduceți‐i la mine. 3 Și tot poporul și‐a smuls toți cerceii de aur care erau în urechile lor și i‐au adus lui Aaron. 4 Și el i‐a luat din mâinile lor și i‐a fățuit cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și au zis: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te‐au scos din țara Egiptului! 5 Și Aaron a văzut și a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o strigare și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul! 6 Și a doua zi s‐au sculat de dimineață și au jertfit arderi de tot și au adus jertfe de pace; și poporul a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace.

7 Și Domnul a zis lui Moise: Du‐te , pogoară‐te, căci poporul tău pe care l‐ai scos din țara Egiptului s‐a stricat . 8 Curând s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o ; și‐au făcut un vițel turnat și s‐au închinat înaintea lui și i‐au jertfit și au zis: Aceștia , Israele, sunt dumnezeii tăi care te‐au scos din țara Egiptului! 9 Și Domnul a zis lui Moise : Am văzut pe acest popor și iată este un popor tare la grumaz. 10 Și acum lasă‐mă , ca mânia mea să se aprindă împotriva lor și să‐i nimicesc și voi face din tine un neam mare. 11 Și Moise a rugat pe Domnul Dumnezeul său și a zis: Pentru ce, Doamne, să se aprindă mânia ta împotriva poporului tău, pe care l‐ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare? 12 Pentru ce să vorbească egiptenii zicând: Spre rău i‐a scos ca să‐i omoare pe munți și să‐i nimicească de pe fața pământului? Întoarce‐te de la aprinderea mâniei tale și căiește‐te de acest rău împotriva poporului tău! 13 Adu‐ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii tăi, cărora le‐ai jurat pe tine însuți și le‐ai zis : Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerurilor și voi da seminței voastre toată țara aceasta de care am vorbit și o vor moșteni în veac. 14 Și Domnul s‐a căit de răul pe care spusese că are să‐l facă poporului său.

15 Și Moise s‐a întors și s‐a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mâna lui; tablele erau scrise pe amândouă părțile: erau scrise pe o parte și pe cealaltă. 16 Și tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrierea era scrierea lui Dumnezeu săpată pe table. 17 Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără. 18 Și el a zis: Nu e sunetul unui răspuns de putere, nici sunetul unui răspuns de slăbiciune: aud un glas de cântare care‐și răspunde rând pe rând. 19 Și a fost așa : când s‐a apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Și mânia lui Moise s‐a aprins și a lepădat tablele din mâini și le‐a sfărâmat la poalele muntelui. 20 Și a luat vițelul pe care‐l făcuseră și l‐a ars în foc și l‐a măcinat în pulbere și a presărat‐o pe apă și a făcut pe copiii lui Israel s‐o bea. 21 Și Moise a zis lui Aaron: Ce ți‐a făcut acest popor de ai adus un păcat mare asupra lor? 22 Și Aaron a zis: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu cunoști poporul că zace în rău. 23 Și mi‐au zis: Fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 24 Și le‐am zis: Cine are aur? Ei l‐au smuls și mi l‐au dat și eu l‐am aruncat în foc și a ieșit acest vițel.

25 Și Moise a văzut că poporul era neînfrânat , căci Aaron îl făcuse neînfrânat spre rușinea lor înaintea potrivnicilor lor. 26 Și Moise a stătut în poarta taberei și a zis: Cine este pentru Domnul, la mine! Și toți fiii lui Levi s‐au strâns la el. 27 Și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare să‐și pună sabia pe coapsă și mergeți încoace și încolo din poartă în poartă prin tabără și fiecare să ucidă pe fratele său și fiecare pe tovarășul său și fiecare pe prietenul său de aproape. 28 Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. 29 Și Moise a zis: Sfințiți‐vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare peste voi înșivă.

30 Și a fost așa : a doua zi Moise a zis poporului : Ați păcătuit cu un păcat mare. Și acum mă voi sui la Domnul: poate voi face ispășire pentru păcatul vostru. 31 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Vai! poporul acesta a păcătuit cu un păcat mare și și‐au făcut dumnezei de aur! 32 Și acum dacă le vei ierta păcatul,… iar dacă nu, șterge‐mă , te rog, din cartea ta pe care ai scris‐o. 33 Și Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea. 34 Și acum mergi și du pe popor unde ți‐am spus. Iată Îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării mele le voi cerceta păcatul în ei. 35 Și Domnul a lovit pe popor pentru că făcuseră vițelul pe care‐l făcuse Aaron.