Pustiirea Moabului prezisă
1 Despre Moab : Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo , căci este prădat; Chiriataimul este rușinat, este luat; Misgabul este rușinat și înspăimântat! 2 S‐a dus slava Moabului; în Hesbon au gândit rău împotriva lui: Veniți și să‐l stârpim, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmenule, vei fi nimicit, sabia te va urmări. 3 Un glas de strigăt din Horonaim: Dărăpănare și nimicire mare! 4 Moabul este prăpădit! Micuții săi au scos un strigăt. 5 Căci la suișul Luhitului se va înălța plâns peste plâns; căci la coborâșul Horonaimului se aude neliniștea strigătului de nimicire. 6 Fugiți , scăpați‐vă viețile și fiți ca un despuiat în pustie! 7 Căci pentru că te‐ai încrezut în lucrările tale și în vistieriile tale, vei fi luat și tu: și Chemoș va ieși în robie, preoții săi și mai marii săi împreună. 8 Și pustiitorul va veni în fiecare cetate și nicio cetate nu va scăpa; și valea va fi pierdută și podișul va fi nimicit, cum a vorbit Domnul. 9 Dați aripi Moabului ca să zboare și să fugă! Căci cetățile sale se vor preface într‐o pustie, fără locuitor. 10 Blestemat fie cel ce face cu nepăsare lucrul Domnului și blestemat fie cel ce își trage sabia de la sânge. 11 Din tinerețea sa Moabul a fost liniștit și a stat nemișcat pe drojdiile sale. N‐a fost turnat din vas în vas, nici nu s‐a dus în robie. De aceea gustul său a rămas în el și mirosul său nu s‐a schimbat. 12 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori și‐l vor pritoci; și‐i vor goli vasele și‐i vor strica borcanele. 13 Și Moabul se va rușina de Chemoș cum s‐a rușinat casa lui Israel de Betel , încrederea lor. 14 Cum ziceți: Suntem viteji și bărbați voinici pentru război? 15 Moabul este pustiit și cetățile lui s‐au suit în fum , tinerii lui cei aleși s‐au coborât la junghiere, zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor. 16 Nenorocirea Moabului este aproape să vină și apăsarea lui se grăbește mult. 17 Toți cei ce‐l înconjurați, jeliți‐l! Și toți cei ce cunoașteți numele lui, ziceți: Cum s‐a sfărâmat toiagul cel puternic, nuiaua cea frumoasă! 18 Pogoară‐te din slavă și șezi în secetă, locuitoare , fiică a Dibonului . Căci prădătorul Moabului se suie împotriva ta, ți‐a sfărâmat întăririle. 19 Stai lângă cale și veghează, locuitoare a Aroerului ! Întreabă pe fugar și pe cea scăpată. Zi: Ce s‐a făcut? 20 S‐a rușinat Moabul, căci este surpat; urlați și strigați. Spuneți în Arnon că Moabul este pustiit. 21 Și a venit judecata asupra țării podișului , asupra Holonului și asupra Iahațului și asupra Mefaatului, 22 și asupra Dibonului și asupra Neboului și asupra Bet‐Diblataimului, 23 și asupra Chiriataimului și asupra Bet‐Gamului și asupra Bet‐Meonului 24 și asupra Cheriiotului și asupra Boțrei și asupra tuturor cetăților țării Moabului de departe și de aproape. 25 S‐a tăiat cornul Moabului și s‐a frânt brațul său, zice Domnul. 26 Îmbătați‐l! Căci s‐a semețit împotriva Domnului; și Moabul se va tăvăli în vărsătura sa și va ajunge și el de râs. 27 Căci nu ți‐a fost Israel de batjocură? A fost el oare printre hoți, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai de el? 28 Lăsați cetățile și locuiți în stânci , locuitori ai Moabului, și fiți ca porumbelul care își face cuibul pe laturile gurii prăpăstiei. 29 Noi am auzit de fudulia Moabului, (este foarte mândru), înfumurarea lui și semeția lui și mândria lui și îngâmfarea inimii lui! 30 Cunosc mânia sa, zice Domnul; lăudăroșiile lui sunt zadarnice: ei nu fac cum spun. 31 De aceea voi urla pentru Moab și voi striga pentru tot Moabul; se vor jeli pentru bărbații din Chir‐Heres. 32 O, vie din Sibma, voi plânge pentru tine mai mult decât am plâns pentru Iaezer. Curpenii tăi au trecut peste mare, au ajuns până la marea Iaezerului. Jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra culesului tău. 33 A pierit bucuria și veselia din câmpul cel mănos și din țara Moabului și am făcut să lipsească vinul din teasc. Nu vor mai călca cu chiuit; chiuitul nu va fi chiuit! 34 Din pricina strigătului de la Hesbon până la Eleale. Până la Iahaț și‐au ridicat glasul, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat‐Șelișia. Căci și apele Nimrimului vor ajunge pustii. 35 Și voi face să înceteze din Moab, zice Domnul, cel ce jertfește pe înălțimi și cel ce arde tămâie dumnezeilor săi. 36 De aceea îmi sună inima pentru Moab ca fluierele și îmi sună inima ca fluierele pentru bărbații din Chir‐Heres. Pentru că belșugul pe care l‐a câștigat este pierdut. 37 Căci orice cap este chel și orice barbă rasă; pe toate mâinile sunt tăieturi și pe coapse saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și pe ulițele lui este numai bocet. Căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas în care nu e nicio plăcere, zice Domnul. 39 Ei urlă: Cât e de sfărâmat! Cum a întors Moabul spatele cu rușine! Și Moabul va fi de râs și de groază pentru toți cei ce‐l înconjoară. 40 Căci așa zice Domnul: Iată, va zbura ca un vultur și își va întinde aripile asupra Moabului. 41 Cheriotul este luat și întăriturile sunt cuprinse și inima vitejilor Moabului va fi în ziua aceea ca inima unei femei în facere. 42 Și Moabul va fi prăpădit, ca să nu mai fie un popor, pentru că s‐a semețit împotriva Domnului. 43 Frică și groapă și cursă vor fi asupra ta, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44 Cel ce va fugi de frică va cădea în groapă și cel ce va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, zice Domnul. 45 Fugarii stau fără putere la umbra Hesbonului; căci un foc a izbucnit din Hesbon și o flacără din mijlocul Sihonului și a mistuit colțul Moabului și creștetul capului fiilor zarvei. 46 Vai de tine , Moabe! Poporul din Chemoș este pierdut. Căci fiii tăi sunt duși în robie și fiicele tale sunt roabe. 47 Totuși, voi întoarce robia Moabului în zilele de pe urmă, zice Domnul. Până aici este judecata Moabului.