Iubirea
1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2 Și dacă am un dar de prorocie și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3 Și dacă voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4 Iubirea este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură împreună cu adevărul; 7 suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate . 8 Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10 Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12 Căci acum vedem printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13 Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.