1 Petru 2

1 Deci, ca unii care ați lepădat orice răutate și orice viclenie și fățărnicie și pizmuiri și orice vorbiri de rău, 2 ca niște prunci născuți de curând, doriți cu înfocare laptele duhovnicesc neprefăcut, ca să creșteți prin el spre mântuire, 3 dacă totuși ați gustat că Domnul este bun; 4 de care apropiindu‐vă ca de piatra cea vie, lepădată în adevăr de oameni, dar aleasă și de preț la Dumnezeu, 5 și voi înșivă ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos. 6 Pentru că se cuprinde în scriptură: Iată eu pun în Sion o piatră cap din unghi, aleasă, de preț: și cine crede în el nu va fi rușinat. 7 Deci pentru voi care credeți, ea are prețul acesta; iar pentru cei necredincioși, piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi; 8 și: o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, căci ei se poticnesc de cuvânt, fiind neascultători: la aceasta au și fost rânduiți. 9 Dar voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți minunățiile celui ce v‐a chemat din întuneric la lumina lui minunată; 10 voi care altădată nu erați popor, dar acum sunteți popor al lui Dumnezeu, care nu căpătaserăți milă, dar acum ați căpătat milă.

11 Iubiților, vă îndemn, fiindcă sunteți locuitori vremelnici și trecători, să vă feriți de poftele ce țin de carne, ca unele care se războiesc împotriva sufletului, 12 având o purtare bună între Neamuri, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău, ca pe niște făcători de rele, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării pentru faptele voastre bune pe care le privesc. 13 Supuneți‐vă oricărei întocmiri omenești pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor, 14 fie dregătorilor, ca trimiși de el spre răzbunarea împotriva făcătorilor de rele și spre lauda făcătorilor de bine. 15 Pentru că așa este voia lui Dumnezeu, ca făcând binele să astupați gura neștiinței oamenilor fără minte; 16 ca fiind slobozi și nu ca și cum ați avea slobozenia drept acoperământ al răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. 17 Cinstiți pe toți oamenii. Iubiți frăția. Temeți‐vă de Dumnezeu. Cinstiți pe împăratul.

18 Voi, slugi de casă, supuneți‐vă cu toată temerea stăpânilor, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor suciți. 19 Căci acesta este un har dacă cineva din pricina cugetului față de Dumnezeu suferă întristări, pătimind pe nedrept. 20 Căci ce fel de laudă este dacă veți răbda după ce păcătuiți și sunteți pălmuiți? Ci dacă veți răbda după ce faceți bine și pătimiți, aceasta este un har la Dumnezeu. 21 Căci la aceasta ați fost chemați: pentru că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându‐vă o pildă ca să urmați de aproape urmele lui: 22 Care n‐a făcut păcat, nici nu s‐a aflat viclenie în gura lui, 23 care, fiind înfruntat, nu răspundea prin înfruntări; pătimind, nu amenința, dar se încredința pe sine celui ce judecă drept; 24 care a purtat păcatele noastre în trupul lui pe lemn, ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui semne de lovituri ați fost vindecați. 25 Căci vă rătăceați ca niște oi, dar acum v‐ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.