Războiul cu filistenii
1 Și a fost așa : în zilele acelea filistenii și‐au adunat taberele pentru război să se lupte cu Israel. Și Achiș a zis lui David: Să știi bine că vei ieși cu mine în tabără, tu și oamenii tăi. 2 Și David a zis lui Achiș: De aceea vei afla ce va face robul tău. Și Achiș a zis lui David: De aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele. 3 Și Samuel murise, și tot Israelul îl plânsese și‐l înmormântaseră la Rama, în cetatea sa. Și Saul depărtase din țară pe cei ce cheamă duhurile morților și pe vrăjitori. 4 Și filistenii s‐au adunat și au venit și au tăbărât la Sunem . Și Saul a adunat tot Israelul și au tăbărât în Ghilboa. 5 Și Saul a văzut tabăra filistenilor și s‐a temut și inima sa a tremurat foarte tare. 6 Și Saul a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i‐a răspuns , nici prin visuri, nici prin Urim , nici prin proroci. 7 Și Saul a zis robilor săi: Căutați‐mi o femeie care cheamă duhurile morților ca să mă duc la ea și s‐o întreb. Și robii săi i‐au zis: Iată o femeie care cheamă duhurile morților este în En‐Dor. 8 Și Saul s‐a schimbat și s‐a îmbrăcat cu alte haine și s‐a dus el și doi oameni cu el și au venit la femeie noaptea. Și a zis: Rogu‐te, ghicește‐mi printr‐un duh de mort și scoală‐mi pe acela pe care ți‐l voi numi. 9 Și femeia i‐a zis: Iată știi ce a făcut Saul, cum a stârpit din țară pe toți cei ce cheamă duhurile morților și pe vrăjitori. De ce dar pui o cursă sufletului meu ca să mă faci să mor? 10 Și Saul i‐a jurat pe Domnul zicând: Viu este Domnul de ți se va întâmpla vreun rău din acest lucru. 11 Și femeia a zis: Pe cine să‐ți scol? Și el a zis: Scoală‐mi pe Samuel. 12 Și femeia a văzut pe Samuel și a strigat cu glas tare. Și femeia a vorbit lui Saul zicând: De ce m‐ai înșelat? Căci tu ești Saul! 13 Și împăratul i‐a zis: Nu te teme, căci ce vezi? Și femeia a zis lui Saul: Văd un dumnezeu suindu‐se din pământ. 14 Și el i‐a zis: Ce chip are? Și ea a zis: Un om bătrân se suie și este învelit cu o mantie . Și Saul a cunoscut că era Samuel și s‐a plecat cu fața la pământ și a făcut o plecăciune. 15 Și Samuel a zis lui Saul: De ce‐mi tulburi odihna ca să mă scoli? Și Saul a răspuns: Sunt foarte strâmtorat, căci filistenii fac război împotriva mea și Dumnezeu s‐a depărtat de la mine și nu‐mi mai răspunde, nici prin proroci, nici prin visuri. De aceea te‐am chemat ca să‐mi faci cunoscut ce să fac. 16 Și Samuel a zis: De ce mă întrebi când Domnul s‐a depărtat de la tine și s‐a făcut potrivnicul tău? 17 Și Domnul ți‐a făcut cum a vorbit prin mine și Domnul a rupt împărăția din mâna ta și a dat‐o aproapelui tău, lui David. 18 Pentru că n‐ai ascultat de glasul Domnului și n‐ai îndeplinit aprinderea mâniei lui asupra lui Amalec, de aceea ți‐a făcut Domnul lucrul acesta astăzi. 19 Și Domnul va da și pe Israel cu tine în mâna filistenilor și mâine tu și fiii tăi veți fi cu mine. Domnul va da și tabăra lui Israel în mâna filistenilor. 20 Și Saul a căzut îndată întins la pământ și s‐a temut foarte mult de cuvintele lui Samuel și nu era nicio putere în el, căci nu mâncase pâine toată ziua și toată noaptea. 21 Și femeia a venit la Saul și a văzut că era foarte tulburat și i‐a zis: Iată roaba ta a ascultat de glasul tău și mi‐am pus viața în mâna ta și am ascultat de cuvintele tale, pe care mi le‐ai vorbit. 22 Și acum ascultă, rogu‐te, și tu de glasul roabei tale și lasă‐mă să‐ți pun înainte o bucată de pâine și mănâncă și să ai putere când vei pleca pe cale. 23 Dar el n‐a vrut și a zis: Nu voi mânca! Dar robii săi precum și femeia au stăruit de el și el a ascultat de glasul lor. Și s‐a sculat de la pământ și a șezut pe pat. 24 Și femeia avea un vițel gras în casă și s‐a grăbit și l‐a junghiat și a luat făină și a frământat și a copt azimi din ea. 25 Și le‐a adus înaintea lui Saul și înaintea robilor săi și au mâncat. Apoi s‐au sculat și au plecat chiar în noaptea aceea.