2 Regi 25

1 Și a fost așa : în anul al nouălea al domniei sale, în luna a zecea, în a zecea a lunii, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, el și toată oastea lui a venit împotriva Ierusalimului și a tăbărât împotriva lui; și au zidit întărituri împotriva lui de jur‐împrejur. 2 Și cetatea a fost împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 3 Și în a noua a lunii a patra foametea a crescut în cetate și nu era pâine pentru poporul țării. 4 Și s‐a făcut o spărtură în cetate și toți bărbații de război au fugit noaptea pe calea porții dintre cele două ziduri care era lângă grădina împăratului: și haldeii erau împrejurul cetății; și au apucat calea câmpiei. 5 Și oastea haldeilor a urmărit pe împărat și l‐a ajuns în șesurile Ierihonului și toată oastea lui s‐a împrăștiat de la el. 6 Și au luat pe împărat și l‐au dus la împăratul Babilonului la Ribla și au rostit o judecată asupra lui. 7 Și au junghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui și au scos ochii lui Zedechia și l‐au legat cu lanțuri de aramă și l‐au dus în Babilon. 8 Și în luna a cincea, în a șaptea a lunii, (era în anul al nouăsprezecelea al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului), Nebuzaradan, capul gărzii, slujitorul împăratului Babilonului, a venit la Ierusalim 9 și a ars casa Domnului și casa împăratului și toate casele din Ierusalim și a ars cu foc toate casele mari. 10 Și toată oastea haldeilor, care era cu capul gărzii, a dărâmat zidurile Ierusalimului de jur‐împrejur. 11 Și rămășița poporului care rămăsese în cetate și pe fugarii care fugiseră la împăratul Babilonului și rămășița mulțimii Nebuzaradan, capul gărzii, i‐a strămutat. 12 Dar capul gărzii a lăsat din săracii țării ca vieri și plugari. 13 Și haldeii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în casa Domnului și picioarele și marea de aramă care era în casa Domnului și au luat arama lor la Babilon. 14 Au luat și oalele și lopețile și mucările și lingurile și toate vasele de aramă cu care se făcea slujba. 15 Și capul gărzii a luat și tămâietorile și farfuriile, ce era de aur în aur și ce era de argint în argint. 16 Cei doi stâlpi, marea și picioarele pe care le făcuse Solomon pentru casa Domnului; arama tuturor vaselor acestora nu era de cumpănit. 17 Înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți și coperișul de deasupra era de aramă și înălțimea coperișului era de trei coți și rodiile pe coperiș de jur‐împrejur erau rețele, toate de aramă. Și tot așa pentru al doilea stâlp cu rețeaua. 18 Și capul gărzii a luat pe Seraia , cel dintâi preot și pe Țefania , al doilea preot, și pe cei trei ușieri. 19 Și a luat din cetate un dregător care era pus peste bărbații de război și cinci bărbați din cei ce erau înaintea împăratului, care se aflau în cetate, și pe scriitorul mai marelui oastei, care scria la oaste pe poporul țării și șaizeci de bărbați ai poporului țării care se aflau în cetate. 20 Și Nebuzaradan, capul gărzii, i‐a luat și i‐a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 21 Și împăratul Babilonului i‐a lovit și i‐a omorât la Ribla în țara Hamatului. Și Iuda a fost strămutat din țara sa.

22 Și cât despre poporul care rămăsese în țara lui Iuda, pe care îl lăsase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a așezat peste ei pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. 23 Și toți mai marii oștirilor, ei și bărbații lor, au auzit că împăratul Babilonului a așezat pe Ghedalia și au venit la Ghedalia în Mițpa: Ismael, fiul lui Netania, și Iohanan, fiul lui Careah, și Seraia, fiul lui Tanhumet, Netofatitul, și Iaazania, fiul unui Maacatit, ei și bărbații lor. 24 Și Ghedalia le‐a jurat lor și bărbaților lor și le‐a zis: Nu vă temeți să fiți slujitorii haldeilor; locuiți în țară și slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine. 25 Și a fost așa : în luna a șaptea Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din sămânța împărătească, a venit și zece bărbați cu el și a lovit pe Ghedalia, și a murit și pe iudeii și haldeii care erau cu el în Mițpa. 26 Și tot poporul, de la mic până la mare, și mai marii oștirilor s‐au sculat și au venit în Egipt, căci se temeau de haldei.

27 Și a fost așa : în anul al treizeci și șaptelea al strămutării lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, la douăzeci și șapte ale lunii, Evil‐Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să domnească, a înălțat din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. 28 Și i‐a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraților, care erau cu el în Babilon. 29 Și i‐a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat pâine înaintea lui totdeauna în toate zilele vieții sale. 30 Și hrana lui era hrană necurmată, dată lui de împărat pe fiecare zi, în toate zilele vieții sale.